Economia de Piata

Uniunea va trebui sa accepte in viitorii ani odata pentru totdeauna provocarea de a stabili si mentine un echilibru sustinut si economic viabil intre conservarea resurselor si exploatarea lor. Acest lucru este fundamental pentru supravietuirea industriei piscicole si mentinerea slujbelor de pe mare si coaste si pentru viitorul sectorului in ansamblul sau.

Stabilirea unei politici de gestiune si conservare in Mediterana

PPC se aplica astazi in Mediterana in mod partial. In momentul stabilirii sale in 1983,  s-a considerat ca normele aplicate Marii Nordului si Atlanticului erau mai putin adaptabile apelor meridionale ale Comunitatii. Dat fiind ca majoritatea produselor pescaresti mediteraneene se gasesc in apele teritoriale ale statelor riverane, acestea nu au avut nici un interes in stabilirea zonelor exclusive de 200 de mile. In trecut dispozitiile care reglementau comercializarea pestelui si ajutoarele pentru imbunatatirea structurala se aplicau celor patru tari mediteraneene ale Uniunii (Spania, Franta, Grecia si Italia), dar in schimb cele care au ca obiectiv conservarea pescariilor, gestiunea resurselor si accesul la pescuit. 

In ultimul timp, riscul in crestere de contaminare, deteriorarea progresiva a mediului ambient si amplificarea generala a controlului asupra activitatilor pescaresti au intervenit in adoptarea masurilor de conservare si gestiune a populatiilor.

In 1994 Consiliul a adoptat un Regulament pentru o mai buna coordonare a efortului de conservare al resurselor pescaresti realizat de catre statele riverane ale Uniunii. Regulamentul stabileste dispozitii ce reglementeaza folosirea si interzicerea anumitor modalitati de pescuit la fel ca si marimea minima a plaselor si a pestelui desembarcat. 

In plus, Uniunea doreste sa coopereze cu toate tarile riverane ale Mediteranei sau care pescuiesc in apele acestei mari.

Pescuitul si mediul ambient  Este de netagaduit ca pescuitul are repercursiuni asupra mediului ambient. Cea mai evidenta dintre ele este reducerea volumului populatiilor pescuite, dar pot apare si alte consecinte, cum ar fi de exemplu faptul ca se captureaza si apoi sunt inlaturate specii fara nici o valoare comerciala sau foarte rare, inclusiv pasarile si mamiferele marine. In plus activitatile proprii ale reproducerii pestelui, mentionate de PPC, pot afecta si mediul ambient. Obiectivul Uniunii Europene este de a controla impactul ambiental al pestelui si atinge un echilibru intre necesitatile economice si protectia mediului ambient. Atingerea unei gestiuni sustinute si rationale a resurselor pescaresti s-a convertit astazi in una din marile preocupari comunitare. Astfel, Uniunea  participa activ in diferite foruri internationale, cum ar fi recent Conferinta Natiunilor Unite asupra populatiilor transzonale si speciilor migratoare sau in FAO, in temele de elaborare a unui cod de conducta pentru un pescuit responsabil.

Din perspectiva limitelor si provocarilor carora trebuie sa le faca fata inauntrul si in afara teritoriului, Uniunea trebuie sa dezvolte in mod progresiv noi forme de acces la sursele de aprovizionare externe si o politica de interschimb mai coerenta si echilibrata. Acordurile care se incheie in viitor trebuie adaptate schimburilor politice si juridice si asteptarilor diferitilor asociati, integrand aspectele socioeconomice particulare ale fiecarei tari si stabilind marca de cooperare mai adecvata pe termen lung. In contextul pietei interne si politicii comerciale, efortul care va fi precis de realizat in urmatorii ani va trebui sa se orienteze in urma unui echilibru intre necesitatile de aprovizionare ale industriei de transformare si interesele unei productii comunitare care sa fie competitiva.

• Politica Piscicola Comuna (PPC)
• Functionarea politicii piscicole a UE
• Organizatia Comuna a Pietei de Peste
• Politici structurale
• Acorduri cu terte tari
• Viitorul pescuitului european
• Norme si proceduri