Economia de Piata

Politica de dezvoltare rurala a

Uniunii Europene

 

UE a fost intotdeauna interesata in aplicarea unei politici de dezvoltare rurala. In 1988 a creat un cadru special consacrat zonelor rurale.

Aceste zone reprezinta mai mult de 80% din teritoriul Uniunii Europene si mai mult de un sfert din populatia sa. Principala sa caracteristica, de o valoare imensa, este bogata sa diversitate: diversitatea terenurilor si diversitatea culturilor si traditiilor.

De multi ani lumea rurala sufera un proces de transformare radicala din cauza exercitarii unei presiuni de fiecare data mai mare asupra unui echilibru si asa destul de fragil. 

Povarnisul activitatilor agricole traditionale, exodul din zonele rurale si imbatranirea populatiei, departarea anumitor zone si deficienta infrastructurilor si a serviciilor de baza sunt unele din principalele probleme cu care se infrunta aceste zone.

Fiind in favoarea dezvoltarii rurale (dupa cum a ramas clar exprimata intr-un raport asupra “Viitorului societatii rurale”), Comunitatea cauta solutii la aceste probleme de dezvoltare, incepand cu reforma Fondurilor structurale din 1988, de o adevarata dezvoltare integrata.  In 1993 zonele rurale au primit o mare recunoastere politica in Uniunea Europeana cu mentiunea expresa in articolul 130 A din Tratatul de la Maastricht, ce prezinta acele zone ca pe un obiectiv prioritar al ajutorului acordat prin intermediul politicii comunitare de coeziune economica si sociala. Tratandu-se de dezvoltarea rurala, principalul obiectiv care se urmareste este mentinera unor comunitati rurale viabile, pentru care rezulta a fi esentiala o agricultura competitiva. Dar de asemeni este fundamentala obtinerea diversificarii economiei rurale si cu acest scop Comunitatea isi centreaza eforturile in domenii diverse cum ar fi dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, exploatarea noii tehnologii in favoarea zonelor rurale sau turismului rural. Accesul la servicii, protectia mediului ambient si imbunatatirea formarii personalului sunt alte prioritati importante.

Recunoasterea necesitatilor particulare ale zonelor rurale din 1988 si confirmarea sa din 1993 au facut loc unei politici de dezvoltare rurale specifice cu obiective, principii, instrumente si masuri financiare stabilite.

Intre 7 si 9 noiembrie 1996, s-a celebrat in Cork (Irlanda) o mare Conferinta Europeana asupra dezvoltarii rurale in care Comisia si asociatii sai nationali, regionali si locali au examinat elementele din care ar fi trebuit sa se compuna politica de dezvoltare rurala a Uniunii pentru noua perioada ce va incepe in anul 2000. Dupa doua zile si jumatate de dezbateri, Presedintele conferintei, Lordul Plumb, membru al Parlamentului European, a prezentat Declaratia de la Cork ca rezumat al principalelor mesaje si concluzii extrase din conferinta.

Declaratia cere o dezvoltare sustinuta pentru toate zonele rurale si o mare subsidiarietate, simplificare si integrare pentru diversele masuri de ajutorare in dezvoltarea lor. Dupa cum a afirmat Dl. Fischer, finalitatea ar fi: un singur obiectiv, un singur cadru juridic, o singura politica si un singur program. Ceva simplu, transparent si eficace.