Daca folosim ca indicator rata de crestere a produsului national, de exemplu, am putea observa perioadele unor ani in care aceasta rata este pozitiva si superioara, sa spunem lui 3% din alte perioade in care rata de crestere este mai mica si chiar negativa. De obicei fiecare ciclu contine 4 faze: expansiunea, apogeul, recesiunea si pragul limita.  In argoul economic exista un mare numar de termeni pentru a descrie in forma nuantata faza ciclului in care se gaseste situatia economica respectiva. Astfel, de exemplu, daca cresterea este foarte mare, se vorbeste de "boom", daca se banuieste ca se va ajunge la apogeu se va spune "atingem varful". Momentele sarace ale economiei par ca vor sa se compenseze cu o mare bogatie terminologica; astfel, cuvantul recesiune se obisnuieste sa se foloseasca pentru descresterile nu foarte lungi ale ratei de crestere, stabilind diferenta fata de depresiune, care presupune o perioada mai lunga. Oamenii politici, amatori ai eufemismelor, au imbratisat expresia "aterizaj bland" pentru a se referi le ceea ce ei vroiau sa fie scurt si imperceptibil. Cand in loc de crestere a PNB se iau in considerare indicii bursieri, variabile ce prezinta bruste schimbari ciclice, se vor utiliza termeni onomatopeici ca "crac" sau "crash". 

Daca cineva ar putea prezice cu exactitate fazele ciclului economic ar deveni bogat foarte usor. Un mare numar de economisti a dedicat considerabile eforturi studiului sau. Cel mai remarcabil dintre toti a fost Schumpeter, care a strans toate studiile predecesorilor sai. Schumpeter a clasificat ciclurile dupa durata lor in trei tipuri: lung, mediu si scurt, dupa numele economistilor care s-au distins cel mai mult in studiul sau: Kondratieff pentru ciclurile de 40-50 de ani, Juglar pentru ciclurile de 5-10 ani si Kitchin pentru cele de durata mai mica. 

Exista multe motive care se pot aduce in explicarea existentei ciclurilor. Exista cauze externe si interne sistemului economic. Dintre cauzele externe le descriem pe cele ale ciclului politic si tehnologic. Dintre cauzele interne cel mai cunoscut este modelul acceleratorului. 

Teoria ciclului politic argumenteaza ca periodicitatea alegerilor in sistemele democratice impreuna cu puterea guvernelor pentru a stimula economia, vor provoca cicluri economice de o durata asemanatoare cu cea a perioadelor legislative. Inaintea alegerilor, guvernul va lua mijloace expansive, care promoveaza investitiile si crearea de locuri de munca, pentru ca in momentul votarii, majoritatea votantilor sa fie satisfacuta si sa sprijine partidul la putere. Aceasta expansiune artificiala va provoca un exces al cererii si tensiuni inflationiste, care vor trebui corectate prin masuri impopulare ce vor fi adoptate imediat dupa alegeri, cand pot lasa sa treaca o lunga perioada de timp pana sa ajunga din nou sa fie aprobati de mase. 

Teoria ciclului tehnologic explica existenta ciclurilor lungi ale lui Kondratieff, pentru ca exista momente in care conjunctia anumitor descoperiri stiintifice cheie permite aparitia unui grup de noi tehnologii, care stimuleaza investitiile, cererea si locurile de munca. In timp ce noile produse devin accesibile pentru un numar din ce in ce mai mare de persoane din mai multe tari, ciclul isi va continua faza sa expansiva. Cand pietele vor fi saturate, investitiile vor fi oprite, intreprinderile se vor inchide si va apare recesiunea in asteptarea unui nou val tehnologic. Avansurile in transporturi sunt aratate drept chei in diferitele cicluri istorice: trenurile la mijlocul secolului XIX, automobilele la inceputul secolului XX si avioanele dupa cel de-al doilea razboi mondial. Multi analisti considera ca ne aflam in faza ascendenta a unui nou ciclu lung provocat de tehnologia informatica dezvoltata in febra investigarii calatoriilor spatiale.