David Ricardo (1772-1823)

Fiu al unui bancher evreu care a emigrat din Olanda in Marea Britanie a fost inainte de tot si toate un englez al epocii sale. Si asta nu doar datorita conversiei la prtestantism in momentul casatoriei, ci si pentru profunda penetrare in realitatea engleza de inceput de nou secol.

Spre diferenta de Adam Smith, ale carui carti i-au servit drept sprijin, Ricardo s-a ocupat singur de a descoperi cauzele cresterii sau daca se prefera originea "bogatiei natiunilor". Desi se poate spune de asemeni ca preocuparile sale in ceea ce priveste cresterea l-au determinat sa se intereseze in primul rand de factorii care explica distributia venitului.

Pe autorul "Principiilor de economie politica si impozitare" (1817) il preocupa in special tendinta de scadere a beneficiilor. Tendinta ce era in intelesul sau inevitabila economiei engleze, dar care putea sa impiedice dezvoltarea comertului exterior. Nu in maniera lui Adam Smith, ce reflecta rolul exporturilor de manufacturi in adancirea diviziunii muncii. Ci prin intermediul importurilor de cereale ieftine ce impiedicau cresterea salariului nominal. Si in sfarsit, ce ar usura cresterea beneficiilor si acumularea necesara cresterii.

 

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE

Pentru prosperitatea generala, nu se poate considera niciodata excesiva facilitatea ce se da circulatiei si schimbului din intreaga gama, din moment ce prin acel mijloc capitalul de orice fel are posibilitatea de a gasi drumul catre cei care il folosesc cel mai bine in cresterea produsului tarii.

Lucrari