Economia de Piata

Cultura si dezvoltarea

Stagnarea economica nu permite schimbarea sociala. Copiii din tarile cele mai putin dezvoltate nu au unde sa se duca la scoala; si daca le au nu sunt stimulati sa se duca; si daca se duc vor trebui sa le abandoneze foarte repede pentru a cauta mijloace de subzistenta pentru ei si familiile lor. Cultura, considerata ca formare umana si capacitate personala si profesionala pentru a contribui in societate este un lux aflat doar la indemana bogatasilor.                       

Dar conceptul de cultura are un sens mai amplu ce desemneaza un ansamblu de institutii si traditii proprii ale unei organizatii determinate ce serveste pentru a stabili relatiile dintre membrii sai. Atat Max Weber cat si Schumpeter au semnalat importanta acestui tip de institutii in momentul desprinderii economice. Institutiile sociale care au servit de-a lungul mileniilor in societatile feudale si sclavagiste activeaza acum ca o frana in calea dezvoltarii: familiile patriarhale in care supunerea femeii si copiilor este absoluta; relatiile tribale in satele africane; institutia bazarului islamic ca reglator al relatiilor comerciale. Mizeria impinge fiintele umane sa se agate de traditiile lor ca unic suport solid. Tot ceea ce este nou este vazut ca un atentat impotriva vechii culturi a fiecarei societati si saracilor le este frica sa piarda singura bogatie care le-a ramas, modul de viata mostenit. 

Rezulta astfel socant sa-i asculti pe bineintentionati in favoarea apararii "identitatii culturale a satelor" in fata "agresiunilor culturii occidentale". Aceasta argumentatie aparent progresista ascunde in realitate un paternalism conservator si un etnocentrism european. Cu ce drept putem condamna un muzicant sa-si schimbe instrumentele muzicale traditionale cu un radio japonez? Dorintele tinerilor muzicanti sunt similare cu cele ale tinerilor europeni, indochinezi, magrebieni sau latinoamericani: vor sa imbrace pantaloni de cowboy, sa foloseasca tenisi si sa asculte muzica rock. Nu putem cere niciunui sat sa-si mentina formele de viata traditionale si "identitatea sa culturala". Nu avem autoritatea sa-i obligam pe indigenii amazonieni sa continue sa se imbrace doar cu exoticele lor pene de pasari. Nu putem permite ca alimentatia lor sa continue sa fie atat de saraca si nesanatoasa dupa cum dicteaza traditiile lor. Trebuie sa le dam voie la Yanomami sa se doteze cu instrumente si masini care sa-i creasca capacitatea productiva, sa-si poata construi case solide, cu lumina electrica, gaz si apa curenta. Nu putem sa-i impiedicam sa se bucure de cuceririle umanitatii.

De ce, si asta este greseala etnocentrista, cultura care "ameninta" tarile mai putin dezvoltate nu este occidentala ci a intregii umanitati. Cultura noastra s-a bazat pe produse care au aparut in primele imperii asiatice si s-a hranit din aporturile imperiilor comerciale mediteraneene, din splendoarea culturala a lumii islamice si din toate tarile care au fost vreodata bogate, europene, americane, africane sau asiatice. Radioul si adidasii, la fel ca si casele de caramizi si sistemele de canalizare nu sunt cuceriri occidentale ci ale intregii umanitati. Si cei care gandesc ca a consuma este o boala, ar trebui sa se trateze inainte de a-i impiedica pe altii sa o contracteze.

Daca cultura sociala a tarilor mai putin dezvoltate actioneaza de multe ori ca o bariera in fata dezvoltarii ar trebui sa steptam ajutorul cultural din exterior. Din nefericire aporturile culturale externe de multe ori nu sunt de mare ajutor. Neintelegerea teoretica a problemelor subdezvoltarii permite ca mesajele care ajung la tarile inapoiate sa fie contradictorii si inclusiv sa actioneze fortand legaturile ce impiedica desprinderea. Sa ne gandim la mesajele occidentale, care invaluite in straie religioase, propun mentinerea inaltelor rate ale natalitatii. Sa ne gandim la analizele economistilor care in loc sa incerce sa descopere problemele interne si posibilele lor solutii, invinuiesc de subdezvoltare tarile dezvoltate existente.