Din pacate tarile subdezvoltate nu constituie sisteme izolate. In timp ce nu exista cai de comunicare si nici tari avansate cu care sa comunice, societatile primitive trebuie sa se conformeze cu lenta acumulare locala de cunostinte si de capital, un proces milenar. Dar astazi a cincea parte a umanitatii a reusit sa cumperecultura si tehnologia disponibile pentru folosul sau si isi pot permite dezlipirea de societatile mai inapoiate. 

Multe tari mai putin dezvoltate dobandesc rate de crestere spectaculoase bazate pe utilizarea productiva a tehnologiei mai avansate. Acestea sunt tarile care sunt deschise si cresc investitiile provenite din afara. Pentru ele, existenta tarilor subdezvoltate, a culturii lor, tehnologiei si capitalului a ctionat in mod fulminant pentru desprinderea si drept combustibil pentru cresterea economica. Cei mai buni clienti ale produselor acestor tari mai putin dezvoltate sunt, cu mare diferenta, tarile cele mai bogate. 

Dar deschiderea catre comertul international prezinta cu siguranta unele inconveniente. Cum sa dea piept cu regulile comertului liber cu niste competitori atat de eficienti? Aceasta problema este baza teoriilor dependentei sau dezvoltarii neegale: tarile care au avansat in dezvoltare au dobandit un astfel de impuls, o astfel de forta comparativa, ce va impiedica dezvoltarea celorlalti. 

Dar in pasiv trebuie notat ca teoria dependentei a fost utilizata pentru a justifica un protectionism comercial care inchidea caile de comunicatii cu exteriorul. Directiile politice dictatoriale au adoptat teoria dependentei ca o explicatie la esecul politicilor lor si al bazei teoretice de un nationalism xenofob. Retorica care a insotit aceasta teorie a impiedicat o discutie seioasa ce cauta solutii locale la probleme locale, chiar daca conditiile externe ar putea fi in parte responsabile de probleme sau ar restrange solutiile.