Economistii neoclasici au luat in considerare piata factorului munca in aceeasi forma ca restul pietelor de factori, bunuri si servicii. Salariile sunt pretul ce trebuie platit pentru serviciile prestate de factorul munca. Cu cat mai mari sunt salariile, cu atat mai mica este cererea si mai mare oferta. La tema a cincea s-au analizat cu anumite detalii caracteristicile si forma functiilor cererii si ofertei de locuri de munca si astfel acum putem sa trecem peste acele nuante. Analiza neoclasica se bazeaza pe supozitia flexibilitatii salariilor. Deplasarile care pot apare in functiile cererii si ofertei de munca vor provoca reajustari salariale care in orice caz vor ramane determinate in punctul in care oferta si cererea sunt egale.

Exista doua grupe de somaj, voluntar si involuntar, care apar in interiorul acestei scheme. In punctul de echilibru, toti lucratorii care doresc gasesc de munca, dar va exista un anumit numar de persoane care nu vor fi dispusi sa munceasca pentru salarii foarte mici, acesta va fi somajul voluntar. Daca vreun factor extern - sindicate, guvern - impiedica reajustarea salariilor, va apare somajul involuntar.

Persistenta unui anumit nivel al somajului involuntar permanent este explicata in modelul neoclasic dandu-se doua motive: somajul fractionar si structural.  Somajul fractionar apare pentru ca multi din cei care de-abia au obtinut un titlu profesional nu au un angajator care ii asteapta la iesirea din scoala, sau pentru ca unii lucratori se decid sa-si lase locul de munca in cautarea altuia mai bun si vor intarzia un timp pana sa-l gaseasca. Somajul structural se produce din cauza inadvertentelor in ceea ce priveste localizarea si calificarea oferita si ceruta. Este posibil ca investitia companiei sa se produca intr-o regiune determinata, in timp ce oferta de lucru este in alta. Rezistenta opusa de muncitori si oamenii de afaceri in reamplasare va provoca somaj. Similar, este frecvent ca locurile de angajare ale noii creatii sa ceara anumite abilitati speciale dificil de dobandit pentru muncitor. In accelerarea vitezei inovatiilor tehnologice se mareste distanta dintre abilitatile cerute si cele oferite pentru ca somajul structural creste.

Aceste tipuri de explicatii s-au dezvoltat odata cu modelul cautarii de lucru. Ideea de baza este ca muncitorii si locurile de munca sunt foarte diferiti. Nu toate locurile de munca sunt adecvate pentru toti muncitorii. Individul in somaj trebuie sa caute riguros de lucru pentru aspiratiile pe care le are. Cu cat trece timpul in cautarea unui loc de munca adecvat, beneficiile asteptate se diminueaza, in timp ce costurile cautarii sunt din ce in ce mai mari. Procesul de cautare se va prelungi pana cand aceste beneficii si costuri sunt egale, moment in care va accepta cea  mai buna oferta ce i s-a propus.

Intotdeauna va exista inclus in conjunctura economica cea mai favorabila, in situatiile de somaj 0, un anumit numar de muncitori in somaj din motive fractionare sau structurale, ceea ce se numeste rata "normala" sau inevitabila de somaj. Aceasta rata variaza in functie de tari si perioade. In Statele Unite de exemplu, mana de lucru este foarte mobila, angajatii schimba companiile cu mai mare frecventa ca in alte tari, dar si rata normala a somajului va fi mai mare.