Economia de Piata

Natura si masurile inflatiei

Inflatia consta in cresterea generalizata si continua a preturilor bunurilor, serviciilor si factorilor de productie ai unor tari. Inflatia presupune reducerea capacitatii de cumparare a banilor. 

Pentru a oferi masuri pentru inflatie se pot utiliza doua forme, ratele de crestere a preturilor (procentajul in care au variat intr-o perioada de timp determinata) sau numerele indice (procentaje ce reprezinta preturi actuale referitoare la cele in vigoare la o anumita data). Astfel putem spune de exemplu, ca in anul 1990 preturile au crescut in Spania cu 6,5% sau ca au atins indicele de 168,6 in comparatie cu 1983. estimarea acestor masuri se obisnuieste sa se faca cu Indicele Preturilor de Consum (IPC) sau cu deflatorul PIB-ului. 

In Spania IPC-ul este calculat de catre Institutul National de Statistica. 

Procesul pentru estimarea sa este urmatorul. In 1992 s-a realizat un studiu atent al consumurilor obisnuite ale spaniolilor prin intermediul unui Chestionar al Bugetelor Familiale (CBF). Acest tip de studii au un cost foarte mare si de aceea se realizeaza foarte rar: cel anterior afost in 1983. CBF din 1983 a aratat ca pe termen mediu, din fiecare 100 de pesetas se cheluiesc 1,45 pe carne de pasare, 0,435 pe incaltaminte pentru copii, 1,808 pe articole de curatat, etc. Aceste proportii, calculate pentru 57 de tipuri de bunuri si servicii, grupate in 9 capitole, sunt utilizate ca ponderi pentru estimarea IPC.

Cu datele obtinute prin intermediul CBF, INS selectioneaza o lista de produse reprezentative din fiecare grup; este ceea ce se numeste "cosul zilnic". Se considera ca un produs selectionat este "reprezentativ" pentru grupul sau daca pretul sau variaza in aceeasi proportie ca media celorlalte produse din grupul sau. Preturile produselor din cos sunt controlate lunar. 

Pentru fiecare grup se elaboreaza un numar indice luand ca baza anul in care se realizeaza CBF. Pentru asta se calculeaza cantitatea din produsul reprezentativ ce ar putea fi cumparata cu 100 de pesetas in anul de baza; indicele corespondent al fiecarei luni este cantitatea de bani necesara pentru a cumpara aceasta cantitate. IPC este media indicilor tuturor grupurilor, ponderati dupa rezultatele CBF. 

Datele din IPC se publica lunar, cu o intarziere de cateva saptamani fata de ultima luna luata in calcul. Toate mijloacele de informare le publica imediat, dar forma in care sunt exprimate rezultatele poate induce in eroare si chiar poate pune in contradictoriu de la o perioada la alta. "In luna anterioara lui iunie preturile au crescut cu 0,3%"; "Pentru lunile care au trecut din acest an preturile au crescut cu 2,5%"; "Rata anuala a inflatiei a crescut in iunie la 6,5%"; toate frazele anterioare se refera la cresterea IPC pentru aceeasi data si tara, iunie 1990 in Spania, dar prima arata doar datele ultimei luni, a doua datele din ultimele sase luni, din ianuarie in iunie si a treia arata suma ultimelor 12 luni. Inclusiv cand se ofera datele IPC pentru un an intreg se pot da cresterile preturilor intre 1 ianuarie si 31 decembrie sau media ratelor anuale estimate in fiecare din cele 12 luni. 

Cum in cos sunt incluse produse importate, IPC reflecta variatiile de preturi datorate factorilor externi si care nu ar trebui sa fie considerati inflatie. Alte cauze ale variatiilor neinflationiste ale preturilor sunt cele date de produsele agricole din cauze de sezon sau fluctuatii climatice. Pentru ambele motive se obisnuieste a se utiliza conceptul de inflatie subdiacenta care este masura IPC inlaturand materiile prime energetice importate, gaz si petrol, si produsele alimentare in curs de fabricatie. In ultimii ani inflatia subdiacenta din Spania a fost intotdeauna deasupra lui IPC. 

Deflatorul PIB este procentajul ce reprezinta PIB-ul nominal referitor la PIB-ul real. Cu alte cuvinte, este rezultatul comparatiei dintre PIB-ul exprimat in pesetas curent cu cel exprimat in pesetas constant. Avantajul utilizarii deflatorului PIB ca masura a inflatiei consta in faptul ca in el intra toate bunurile si serviciile produse in tara si ponderate exact in proportia pe care o reprezinta asupra productiei totale. Inconvenientul sta in marea dificultate a estimarii sale. Se va publica doar anual si cu unele luni de intarziere.