Analiza economica a comportamentului politic este obiectul unei ramuri specializate din stiinta noastra: Alegerea Sociala sau Public Choice, in care unul din liderii teoreticieni cei mai distinsi este Buchanan. Pentru acest curent, sistemele democratice pot fi privite ca piete in care partidele politice sunt companii ce ofera servicii administrative comunitatii. In publicitatea lor spun cum si ce vor face. Incearca sa capteze cel mai mare numar posibil de clienti-votanti. Cand sunt pe pozitii de putere-locala, regionala sau statala-incearca sa satisfaca dorintele unui numar cat mai mare de cetateni cu scopul de a maximiza numarul de voturi la urmatoarele alegeri.

Piata politica prezinta niste peculiaritati interesante. Se pare ca pe aceasta piata exista puternice economii de scara, pentru ca exista tendinta de a reduce numarul partidelor pana la convertirea in oligopol sau duopol. Pozitia partidelor politice referitor la problemele sociale se realizeaza pe criterii foarte asemanatoare cu cele utilizate de companii pentru a se stabili geografic aproape de consumatori.

In cazul sistemelor pluripartid, aceasta tendinta de a ocupa spatiul din centru ramane imblanzita din cauza amenintarilor partidelor extremiste, care culeg voturile abandonate de o miscare excesiva spre centru. Din contra, sistemele de alegeri neproportionale si care penalizeaza minoritatile, forteaza tendinta spre moderarea partidelor majoritare.

Pe de alta parte, birocratia, functionarii ce nu se ocupa de alegeri, adopta si ei decizii si motivatiile lor pot fi diferite de cele ale politicienilor. In timp ce politicianul incearca sa maximizeze numarul de voturi obtinute, birocratul incearca sa-si maximizeze puterea. Va incerca astfel ca departamentul sau sa obtina un buget mai mare, sa fie mai multi functionari in subordinea sa, sa poata dispune de mai bune mijloace materiale.

Alta problema scoasa in evidenta de teoreticienii alegerii sociale este intranzitivitatea preferintelor sociale. Chiar daca toti indivizii unui grup sunt rationali si cu preferinte tranzitive, deciziile democratic luate de grup pot fi intranzitive, adica irationale.

Amintiti-va ca in tema 3, vorbind de caracteristicile pietelor cu concurenta perfecta, explicam ca preferintele unui individ sunt tranzitive si preferandu-l pe A lui B si pe B lui C, se prefera A lui C. Sa presupunem acum ca comitetul director al unei fundatii de binefacere, format din trei indivizi, trebuie sa spuna daca isi cheltuieste banii pe subventii pentru muncitorii in somaj (alternativa A), in crearea de locuri de munca prin organizarea unei companii (alternativa B) sau pe formarea profesionala pentru cei disponibilizati (alternativa C). Cei trei indivizi sunt rationali si preferintele lor sunt astfel tranzitive. Primul preferea pe A lui B, B lui C si, consecutiv, pe A lui C. Al doilea prefera pe B lui C, C lui A si deci pe B lui A. Al treilea prefera pe C lui A, A lui B si C lui B.

Daca in adunare se pun la vot alternativele A si B va rezulta ca majoritatea (primul si al treilea individ) prefera pe A lui B. Daca alternativele puse la vot sunt B si C, majoritatea (indivizii 1 si 2) vor prefera pe B lui C. Pentru ca preferintele adunarii sa fie alternative acum ar fi necesar ca A sa fie preferat lui C, dar daca se pun la vot aceste alternative va rezulta ca majoritatea (indivizii 2 si 3) il prefera pe C lui A.