Sa ne imaginam comportamentul investitional al unei intreprinderi ce fabrica jerseuri. Sa presupunem ca intreprinderea are 10 masini de tricotat, valorificate la 50 de milioane de pesetas si ca fiecare produce jerseuri in valoare de 10 milioane; daca masinile au o viata medie de 10 ani putem calcula ca in fiecare an una se strica.

In timp ce vanzarile se mentin stationare va fi suficienta mentinerea numarului de masini necesare pentru a satisface cererea pentru care investitia se va limita la repararea masinilor ce se deterioreaza: astfel in al doilea an investitia neta, IN, va fi zero, si investitia bruta, IB, 5 milioane.

In anul al treilea apare o crestere a cererii si astfel intreprinderea isi mareste numarul de masini; investitiile cresc si daca fenomenul este general in economie, investitia agregata va avea un efect multiplicator in retea, provocand noi cresteri ale cererii. In al patrulea an continua cresterea cererii in acelasi ritm si investitia ramane constanta. In anul 5 cererea creste in mai mica masura si investitia este mai mica decat in anul anterior; efectul multiplicator are efecte de contragere a cererii. In anul 6, stationarea cererii provoaca noi diminuari ale investitiei. In anul 7, restrangerea cererii determina tendinta negativa a investitiei. In sfarsit, in anul 8 este suficient ca reducerea cererii sa se opreasca, pentru ca investitia sa se recupereze incepand astfel o noua faza expansiva.

Propunerile modelului accelerator se pot rezuma in urmatoarele idei:

Investitia fluctueaza mai mult decat consumul. Este mai volatila.

Investitia mare provoaca cresterea consumului.

Dar contrariul nu este adevarat, consumul ridicat nu provoaca cresterea investitiei.

Pentru ca investitia sa existe este necesara cresterea consumului.

Pentru ca investitia sa creasca este necesar ca cresterea consumului sa fie accelerata.

Cum consumul nu poate creste la infinit, stationarea sa, chiar daca este la un nivel inalt, va contra investitiile provocand trecerea la faza de recesiune.