|
Economia de Piata
|
Bugetul
| Bugetul
echilibrat Deficit bugetar Excedent bugetar Politica fiscala expansiva Politica fiscala restrictiva Bugetul in conditii de somaj 0 Intarzieri fiscale Stabilizatori fiscali automati Politica fiscala anticiclica Bariere fiscale |
Din
punct de vedere economic, bugetul statului este un document contabil ce reuneste
previziunile asupra veniturilor si cheltuielilor publice, ce se vor realiza in
urmatorul exercitiu. De
aceea se realizeaza politica fiscala a guvernului si raspunde necesitatilor
expansive sau contractive cerute de conjunctura economica.
Daca
veniturile si cheltuielile previzionate coincid, bugetul va fi echilibrat.
Normal
ar fi ca cheltuielile sa fie superioare veniturilor, adica sa existe deficit
bugetar. Situatia opusa, cu venituri superioare cheltuielilor, este cea de excedent.
Bugetele deficitare implica injectarea in fluxurile economice a unei cantitati
superioare celei obtinute de pe urma retinerii impozitelor; au de aceea un efect
expansiv. Bugetele excedentare, din contra, in retinerea de fonduri, au un
efect restrictiv sau contractiv si ar putea fi utilizate ca mijloace de
politica economica daca cererea agregata ar fi atat de mare incat productia
potentiala ar fi depasita de urmatoarea aparitie a efectelor inflationiste.
Economistii
clasici considerau ca bugetele statului ar trebui sa fie intotdeauna echilibrate,
ca existenta unor deficite sau excedente era o mostra a unei administrari
ineficiente sau de un interventionism distorsionator al pietelor. Propunerea
keynesiana a fost ca bugetul trebuia sa fie ciclic echilibrat, sa fie
deficitar in fazele economice de recesiune ce cer o interventie stimulativa,
finantand deficitul prin intermediul datoriei publice ce ar fi amortizata
cu excedentul altor ani. Cu toate acestea, aplicarea politicii keynesiene de
catre guvernele occidentale dupa al doilea razboi mondial s-a tradus in
realitate intr-un deficit public sustinut an dupa an. Chiar daca in anii de
expansiune economica deficitul diminueaza ca procent PIB-ul, nu renunta
niciodata sa fie negativ.
|
|
Ne
permitem aici o mica digresiune de la discursul keynesian pentru a ne referi la
momentul prezent. Dupa cum vom vedea mai incolo, ideile economice dominante de
astazi considera deficitul public una din principalele cauze ale dezechilibrului
si instabilitatii. Marele deficit bugetar al Statelor Unite a fost considerat
drept una dintre cauzele ce au stat la originea crizei de la inceputul anilor
90. Tratatul de la Maastricht, pentru a face parte din Uniunea Economica si
Monetara, a pus conditia ca deficitul public sa fie mai mic de 3% si Datoria
publica mai mica de 60% din PIB. Toate tarile dezvoltate sunt implicate in lupta
de controlare a deficitului considerandu-l un lucru indispensabil in mentinerea
stabilitatii pe termen lung.
In
stabilirea previziunilor bugetare trebuie tinut cont in orice caz ca acestea nu
pot fi exacte. Existenta
impozitelor proportionale sau progresive face ca veniturile publice sa varieze
in functie de volumul venitului tarii respective. In
aceeasi forma, cheltuielile publice pot varia intr-o forma imprevizibila pentru
ca o crestere a somajului motivata de o recesiune ar creste cheltuielile cu
subventiile. Se numeste buget cu somaj 0 estimarea cheltuielilor si
veniturilor publice care se face si care se concretizeaza, mentinand legislatia
financiara existenta, daca situatia economica a tarii ar fi cu somaj 0.
Utilizarea
anticiclica a instrumentelor fiscale are inconvenientul intarzierilor in
recunoasterea existentei unui schimb conjunctural, in adoptarea mijloacelor
politice si ca efect exercitarea acestora. Daca un guvern vrea sa raspunda activ
recesiunilor, se va tine cont ca aceasta se produce cand statisticile
industriale incep sa dea semnale de crestere a somajului; va convoca atunci un
comitet de experti care sa dea sfaturi in ceea ce priveste masurile ce trebuiesc
luate; se va elabora un proiect de lege care sa modifice legislatia negativa
existenta; se va discuta si aproba acest proiect de catre organele pertinente;
in urmatorul exercitiu bugetar cheltuielile vor creste si impozitele vor scade
si astfel efectul multiplicator va incepe sa functioneze... Pana atunci este
foarte posibil ca ciclul economic sa-si fi schimbat sensul si masurile adoptate
sa rezulte contraproductive!
Solutia
problemei intarzierilor sta in introducerea stabilizatorilor fiscali automati.
Acestia constau in normative legale care exercita mecanic, fara nici o
modificare, functia sa anticiclica. De exemplu, impozitele proportionale si
progresive functioneaza ca stabilizatori automati: daca intr-o recesiune
veniturile incep sa se reduca, incasarile se vor diminua si ele. Normativa
seguritatii sociale este de asemenea un stabilizator eficace: in recesiune se
diminueaza incasarile si cresc cheltuielile cu subventiile, in timp ce in fazele
de boom ale ciclului efectul este contrar.
Un
pericol ce va trebui luat in considerare este ca stabilizatorii automati
actioneaza ca bariere fiscale. In conceperea normativei fiscale in forma
in care sa stabilizeze productia economica la un nivel determinat al venitului,
apare pericolul de a impiedica cresterea economica. Procesele inflationiste cer
de asemeni ajustarea cotelor fiscale pentru a impiedica ca veniturile care se
"stabilizeaza" sa prezinte de fiecare data o mai mica capacitate de
achizitie.
