|
Economia de Piata
|
Oferta
de capital
Venitul
pe care-l primesc proprietarii capitalului fizic in schimbul serviciilor lor se
cheama beneficiu, cel care se primeste in schimbul capitalului financiar se
numeste dobanda, dar se obisnuieste sa se generalizeze considerand ca pretul
capitalului se masoara prin tipul de dobanda, procentajul din capital ce trebuie
platit pentru inchirierea sa in fiecare perioada. Acest tip de dobanda este
fixat pe piata de capital prin jocul cererii si ofertei. Variatiile pe care le
observam in realitate intre aceste tipuri se datoreaza diferentelor riscului pe
care-l implica creditele si locurile de amortizare.
Sa
presupunem, ca un individ este un intreprinzator foarte imaginativ si are un
mare numar de proiecte in minte. Asteapta sa obtina de la intreprinderea de
masini de facut bani un randament de 30% peste capitalul investit; de la
hamburgerie a calculat ca va obtine 25% din investitie; de la pizzerie 20%; de
la bar 15%; de la boutique 10%; de la librarie 5%. Daca dobanda era de 12%, ar
fi cerut necesarul pentru a monta masinile, masina pentru hamburger, pizzeria si
barul; restul proiectelor le-ar fi lasat pentru o ocazie mai buna. Daca dobanda
scade pana la 7%, ar putea pune sa functioneze si boutiqul, dar daca ar creste
la 17% ar trebui sa abandoneze ideea cu barul. Cu alte cuvinte, cererea de
capital este o cerere derivata, dobanda ce se va plati depinde de asteptarile de
rentabilitate ale proiectelor si cu cat mai mica este dobanda, se va cere mai
mult capital.
Capitalul
pe care il va investi intreprinzatorul trece drept economie. Familiile isi
sacrifica dorintele prezente de consum pentru a dobandi randamente, care le
permit sa consume mai mult in viitor. Cu cat mai mare este tipul de dobanda, cu
atat mai stimulata va fi dorinta de economisire si mai mare va fi oferta de
capital. Trebuie
de clarificat aici distinctia dintre tipurile de dobanda nominala si reala:
acestea sunt rezultatul discontarii din cele nominale deprecierea datorata
inflatiei. In toata aceasta discutie ne referim la tipurile de dobanda reala,
sau cu alte cuvinte, presupunem ca nu exista inflatie.
Cum
economiile familiilor cer un anumit timp pentru a se strange, oferta de capital
pe termen scurt este foarte rigida: intr-un anumit moment determinat se ofera
economiile care s-au dobandit in anii anteriori si o crestere brusca a tipurilor
de dobanda nu va genera cresterea acestei cantitati. Pentru a creste volumul de
economii acumulat, va fi necesara mentinerea ridicata a dobanzilor in timpul
unei anumite perioade de timp.
Piata
de capital cere interventia intermediarilor specializati. Intreprinderile au
nevoie de credite pe termen lung in timp ce familiile vor sa poata dispuna usor
de banii lor. Sistemul bancar si de credit si ceilalti intermediari financiari
sunt cei care se ocupa de transformarea banilor economisiti pe termen scurt de
diferitele familii in diferite momente, in capital imprumutat unei intreprinderi
pe termen lung.