|
Economia de Piata
|
Factorii
de productie si veniturile
Cand
studiem fluxul circular al activitatii economice invatam ca veniturile sunt
contrapartide financiare ale factorilor de productie. Familiile poseda factorii
necesari pentru productie-pamantul, munca si capitalul-si ii pun la dispozitia
intreprinderilor; in schimbul lor vor primi venituri: ranta pentru pamant,
salarii in schimbul muncii, beneficii sau dobanzi pentru capital.
|
Produsul
pamantului-tot ceea ce deriva din superficia sa prin aplicarea conjuncturala in
munca, masini si capital-se divide intre cele trei clase ale comunitatii umane:
proprietarul pamantului, proprietarul stocului sau capitalului necesar pentru
a-l cultiva si pentru muncitori, capital datorita caruia se pot face culturi.
Dar in diferitele etape ale societatii, marimea produsului total al pamantului,
care va fi distribuit in cadrul fiecarei clase, sub numele de renta pamantului,
beneficiu si salariu, vor fi esential diferite, depinzand in principal de
fertilitatea solului, de acumularea capitalului si de populatie si indemanare,
talent si instrumente pentru agricultura. (David Ricardo, Principii de economie politica si fiscalitate, 1817)
|
Distributia
veniturilor ce depinde de "functia" pe care o exercita factorul ce se
distibuie in procesul productiv se numeste distributie functionala. Rezultatul
ei va fi ca unele familii vor avea mai multe venituri si altele mai putine. Forma
in care se imparte venitul unei tari intre indivizi si familii se numeste distributie
personala. Distributia functionala se realizeaza prin mecanismele pietei si
conduce la o distributie personala injusta. In acest capitol vom studia pietele
de factori pentru a intelege cum se determina cantitatea veniturilor; vom vedea
apoi inegalitatile care apar, formele de a le masura si variatiile de la o tara
la alta; in final vom studia formele de corectare ale acestor inegalitati.
Clasificarea
factorilor de productie, pamantul, munca si capitalul apartine economistilor
britanici din secolul XVIII. Atunci acea clasificare avea o semnificatie socio-politica
clara: pamantul era in mainile aristocratiei, capitalul in mainile burgheziei si
muncitorii aveau doar bratele lor pentru a-si castiga painea. Clasificarea este
acum mult mai putin operativa. Proprietarii de pamant din Europa, inclusiv ducii
de Alba si miile de mici proprietari, supravietuiesc multumita subventiilor UE. Intre
muncitori trebuiesc inclusi si inaltii functionari ai companiilor multinationale
sau puternicii administratori ai marilor companii. Proprietari capitalului
marilor intreprinderi sunt miile de mici actionari, care nici macar nu participa
la Adunarile Generale.
De
asemenea economistii clasici au fost cei care au analizat pentru prima data
functionarea pietelor de factori. Atunci au semnalat importante diferente in
forma de a fixa veniturile, dar in actualitate se considera ca majoritatea
"peculiaritatilor" pe care le-au
observat sunt in realitate comune tuturor factorilor.
Toti
factorii adauga o valoare produsului la a carui creare participa. In sistemul
economic de piata, venitul pe care il va primi proprietarul factorului este
acelasi ca si cantitatea acestei valori adaugate. Mecanismele pentru
determinarea sa sunt aceleasi care servesc pentru fixarea pretului bunurilor si
serviciilor, adica, jocul cererii si ofertei.
