Economia de Piata

Organizarea intreprinderilor

Forma cea mai simpla de intreprindere este cea individuala sau familiala. Intreprinzatorul aduce ca aport capitalul si munca, ceilalti factori ii achizitioneaza, cauta finantare aditionala si organizeaza relatiile intre factorii din interiorul intreprinderii. In schimbul lor castiga beneficiul sau excedentul care s-ar putea produce. Responsabilitatea este nelimitata, ceea ce vrea sa insemene ca toate bunurile sale personale activeaza ca o garantie. Acest tip de firma, transmisibila prin mostenire, permite un anumit cumul capitalist si achizitia de cunostinte economice, dar capacitatea de credit in aceste circumstante este redusa si formula poate fi valabila numai pentru companiile mici.

O prima solutie pentru a dobandi o mai mare capacitate financiara este societatea colectiva. Este formata din diferiti asociati ce aduc ca aport capitalul lor, raspund intr-o forma limitata cu toate bunurile lor. De fiecare data cand un asociat moare sau se decide sa abandoneze, intreprinderea se dizolva si trebuie sa se formeze din nou. Societatile in comandita sunt formate din doua tipuri de asociati, colectivele, cu raspundere limitata si comanditarii, a caror responsabilitate se limiteaza la aportul de capital. Aceste doua tipuri de intreprinderi sunt foarte putin intalnite in viata de zi cu zi.

Societatile cooperatiste sunt formate din lucratorii care aduc capitalul necesar, numit fond social. Administratia si gestiunea obisnuiesc sa fie conduse de aceeasi asociati.

board.jpg (20334 bytes)In societatile cu responsabilitate limitata pierderile vor fi suportate doar de capitalul social, adus ca aport de asociati, dar ca diferenta fata de societatile anonime, au stabilite anumite limite in transmisia proprietatii si marimea companiei. Este o forma pentru intreprinderile mici si mijlocii si care beneficiaza de un tratament fiscal mai favorabil decat societatile anonime.

Intreprinderea capitalista moderna este prin excelenta societatea anonima. Capitalul este impartit in parti cota, ce se numesc actiuni. Fiecare proprietar raspunde doar cu capitalul pe care l-a adus ca aport si poate vinde si transmite actiunile sale fara sa afecteze activitatea firmei. Acest tip de organizatie permite concentrarea de capitaluri indispensabile pentru marile corporatii moderne. Principala problema care apare este separatia intre proprietate si directiune.

Societatile anonime sunt conduse de un Consiliu de Administratie care este ales de Adunarea Generala a Actionarilor. Consilierii sunt mari actionari ai societatii, dar cum este foarte frecvent ca capitalul social sa fie impartit, este posibil ca suma actiunilor detinute de membrii Consiliului sa reprezinte doar o mica parte a capitalului. La randul sau, Consiliul de Administratie obisnuieste sa-i insarcineze pe consilierii delegati, administratorii, cu gestiunea intreprinderii.

In final, intreprinderile publice, care pot sau nu sa ia forma de societate anonima, sunt acelea la care cea mai mica parte a capitalului apartine unei corporatii de Drept public. Participarea publica se justifica prin motive de interes general (prestarea de servicii publice), economic (insuficienta initiativei private), sau social (lupta impotriva somajului).