Economia de Piata

Utilitatea si echitatea

Conceptul economic de utilitate a suferit numeroase schimbari de-a lungul istoriei, iscand puternice controverse. In ciuda faptului ca este un concept aparent foarte abstract, are importante implicatii juridice si politice, determinand diferite focare ale echitatii si diferite criterii de redistributie.

Sa presupunem ca un judecator are de impartit o avere de zece milioane de pesetas intre zece frati. Tatal difunct a lasat stipulat ca banii sa se introduca in zece cutii numerotate ce au fost anterior trase la sorti, una pentru fiecare frate. Dar, nelasand stabilite cantitatile de depozitat in fiecare casa, judecatorul este cel care trebuie sa decida intre posibilele criterii de partajare.

1. Criteriul de echitate stricta: toti fratii primesc aceasi suma de bani.

2. Criteriul egalitatii oportunitatilor: toti fratii au aceleasi posibilitati de beneficii.

3. Criteriul simplu de eficienta: toti fratii obtin aceasi utilitate.

4. Criteriul de eficienta personalizata: fratii mai saraci primesc mai multi bani.

5.  Criteriul paretian: nici o forma de impartire nu este mai buna sau mai rea, intotdeauna banii trebuie impartiti. 

1.  Criteriul de echitate stricta este o strategie maximin. Teoria Jocurilor este o tehnica de analiza a comportamentului uman propusa de matematicianul von Neumann si economistul Oskar Morgenstern. Una din propunerile lor cele mai cunoscute este cea a strategiei maximin ca solutie de maxima securitate intr-un anumit tip de situatii numite jocuri de suma zero, a carei peculiaritate consta in faptul ca suma rezultatelor posibile este constanta. Maximin consta din alegerea solutiei ce maximizeaza minimul rezultat posibil. Pentru un pesimist ce considera ca intotdeauna ii revine partea cea mai proasta, strategia maximin ii garanteaza ca aceasta parte cea mai proasta este cea mai putin rea posibila.

Solutia 1ª: Problema propusa este un joc de suma zero pentru ca suma continutului cutiilor, zece milioane, va fi aceeasi, oricare ar fi impartirea ce se face. Daca judecatorul decide sa utilizeze drept criteriu de justitie conceptul cel mai strict de echitate, strategia maximin, va depozita in fiecare casa o cantitate egala, adica un milion de pesetas. Ramane astfel ca garantie ca mostenitorul cel mai norocos ar fi primit maximul posibil: acelasi ca toti fratii sai.

2.  Criteriul egalitatii oportunitatilor. Dar, in principiu, nu exista nici un motiv pentru a argumenta ca criteriul maximin este unicul criteriu de echitate aplicabil. Conceptul de valoare asteptata proportioneaza o gama mai mare de solutii. Aceasta idee isi are originea in primele studii de teorie matematica a probabilitatii din secolul XVIII. Valoarea asteptata este rezultatul insumarii tuturor rezultatelor posibile, multiplicat fiecare din ele cu probabilitatea in care se produc.

Solutia a 2ª: Cu criteriul valoare asteptata orice impartire a banilor intre cutii va fi la fel de just, intotdeauna cutiile vor fi distribuite intre fratii cu probabilitate egala. Sa presupunem ca judecatorul introduce patru, trei, doua si un milion de pesetas in primele patru cutii si nimic in celelalte. Valoarea asteptata pentru toti fratii va fi aceeasi: un milion de pesetas. Mai mult, ar fi acelasi lucru daca in una din cele zece cutii s-ar pastra toti cei zece milioane ca si cum, ca in exemplul anterior, banii s-ar imparti in parti egale de un milion in fiecare cutie. A se vedea tabelul 4.1.

Acest argument presupune ca fratii sunt indiferenti la risc. Valoarea asteptata implica mai mult risc ca strategia maximin, riscul de a nu obtine nimic. Exista anumite persoane care au aversiune la risc, astfel daca ar avea de ales intre solutiile 1ª si 2ª ar prefera pe 1ª. Altii, in schimb, prefera riscul; toti cei carora le place sa joace la loterie sunt indivizi carora le place riscul acum ca valoarea asteptata a premiului este intotdeauna mai mica decat pretul biletului. O persoana indiferenta la risc va fi indiferenta la solutiile 1ª si 2ª ale problemei pe care am prezentat-o.

3.  Criteriul simplu de eficienta. Justitia poate aspira nu numai la echitate, ci si la eficienta. Adica, nu este vorba numai de a dobandi o distributie care sa-i satisfaca pe toti, ci si de a cauta ca suma utilitatilor dobandite de fiecare din indivizi sa fie maxima. Dar daca se considera ca este posibila insumarea utilitatilor, se accepta conceptul cardinal de utilitate. Pe aceasta baza, pentru a satisface dublul obiectiv de eficienta si echitate, conceptul de utilitate marginala descrescator limiteaza posibilitatile repartizarii: cu cat este mai egalitar, cu atat va fi mai mare suma totala a utilitatilor.

Solutia a 3ª. Judecatorul decide sa numeasca utilitatea unui milion de pesetas "utilon" (unitati de utilitate) si sa considere ca cantitati mai mari de bani experimenteaza o crestere marginala descrescatoare, conform functiei neperiene din tabelul 4.2 (oricare alta functie descrescatoare conduce la aceleasi concluzii). Astfel, daca impartirea ar fi de zece milioane de pesetas intr-o cutie si nimic in celelalte, utilitatea totala ar fi de 3,3 utiloni. Daca impartirea ar fi ca in exemplul 2º de patru, trei, doua si un milion in numai patru cutii, utilitatea totala ar fi de 7,18 utiloni.  Distributia care ar maximiza utilitatea totala ar fi cea din exemplul 1º: un milion in fiecare cutie, ce masoara in total zece utiloni.

4.  Criteriul de eficienta personalizata.  Totusi, pentru a conduce pana la ultimele consecinte, conceptul cardinal de utilitate aplicat in solutia anterioara, este necesar a se lua in seama ca utilitatea de un milion de pesetas este diferita pentru fiecare individ. Se poate astepta ca pentru fiecare persoana ale carei venituri sa fie de cinci milioane anual, un milion in plus sa dea o utilitate marginala foarte mare ca aceea in care s-ar da acelasi milion unei alte persoane cu venituri anuale de o suta de milioane.

Solutia a 4ª. Pentru a maximiza utilitatea data de mostenire, judecatorul decide sa nu traga la sorti cutiile. Fiecarui frate ii va da o cantitate invers proportionala cu cea a veniturilor pe care le percep in mod obisnuit. Se va putea dobandi o situatie optima daca impartirea, compensandu-i pe cei mai saraci, reuseste sa egalizeze toate veniturile fratilor.

5.  Criteriul paretian. Pareto neaga posibilitatea compararii utilitatilor. Nu este posibil sa se afirme ca utilitatea a cinci milioane sa fie de 2,61 de ori mai mare decat a unui milion, si nici nu se poate spune ca un sarac este capabil sa foloseasca mai mult de un milion de pesetas decat unul bogat. Se poate doar afirma ca o situatie este preferabila alteia cand cineva a castigat ceva fara ca nimeni altul sa fi pierdut.

Solutia a 5ª. Criteriul paretian ii acorda judecatorului libertatea de a adopta orice decizie. Orice impartire care se face a celor zece milioane ar presupune o imbunatatire paretiana acum ca nici un frate nu va fi experimentat vreo pierdere. Este numai o conditie de implinit: ca sa se imparta toata mostenirea.