Pascual Madoz (1806-1870)

(Aceasta savuroasa biografie a fost scrisa de José Ignacio Gracia Noriega si copiata de pe site-ul http://www.llanes.as/.) 

Pascual Madoz s-a nascut in Pamplona pe 17 mai 1806, fiu al unei familii umile si sarace. A inceput sa studieze la scoala escolapilor din Barbastro, studiaza dreptul la Universitatea din Zaragoza. Activ si decis liberal a luptat pentru libertate inca din tinerete ca soldat si ca om in parlament: in 1823 lupta in Zaragoza si in castelul Monzón, unde rautaciosul francez, perversul nostru inamic, l-a luat prizonier pentru un timp. Aceste vicisitudini patriotice i-au intrerupt studiile si din cauza succeselor politice la care luase parte a trebuit sa se refugieze, culmea, chiar in Franta. In timpul emigratiei sale fortate din 1830 pana in 1832, s-a dedicat in París si Tours studiului geografiei si statisticii. A putut sa se intoarca in Spania dupa amnistia decretata de   María Cristina, fixandu-si rezidenta la  Barcelona, unde, la inceputul lui 1833, conducea deja birourile Dictionarului geografic universal (Barcelona 1829-1834) ce se publica in acel oras, si de care s-a ocupat incepand cu litera R. Pana in 1834 nu a primit titlul de licentiat in drept, si in acelasi an, pe 4 iunie 1834, raspandea planul sau al unui Dictionar geografic spaniol ce va fi terminat in 1850. Din 1835 exercita avocatura in Barcelona, si in acelasi an traduce, adauga si publica opera lui Alex Moreau de Jonnes, Statistica Spaniei: teritoriu, populatie, agricultura, minerit, industrie, comert, navigatie, colonii, finante, armata, justitie si instructie publica (Barcelona 1835) si o interesanta recenzie a clerului spaniol si un control al naturii bunurilor ecleziastice. Cateva luni a dirijat ziarul de opozitie El Catalán. 

Numit judecator in prima instanta si guvernator al vaii Aran, a urmat diferite partide carliste, distingandu-se in mod particular prin lupta impotriva fanaticei modalitati a integrismului catolic. Provincia Lérida l-a trimis in Cortesuri, continuandu-si activitatea editoriala si politica in capitala spaniola: in  discursurile sale a manifestat idei foarte avansate si a fost consilier in cadrul Ministerului de Finante. In 1840 a aparut in Madrid colectia sa universala de cazuri celebre. In 1843 ajunge in fruntea coalitiei cu care unii progresisti au facut o acerba opozitie lui Espartero, dar se caieste in curand in temnita. Se apara singur si pe colegii si prietenii sai, care chiar daca se afisau ca inocenti au fost tratati ca banditi. Absolvit pleaca din nou in strainatate, de unde se intoarce pentru a-si publica Dictionarul Geografic Spaniol, ale carui lucrari erau destul de inaintate, lucrare  gigantesca care a putut fi dusa la capat datorita caracterului intreprinzator si tenace a lui Madoz. Primul volum a fost publicat in Madrid in 1845 si volumul 16 in 1850. Intre timp, in 1848, publica Madrid: audienta, provincie, administratie, vicariat, partid si oras. Trebuia spus ca Madoz, pentru a putea realiza lucrari atat de ambitioase, a trebuit sa-si asume atat rolul de editor literar, cat si de tipograf, organizand propria tiparnita.

Dupa revolutia din 1854, pe 9 august a fost numit guvernator al Barcelonei, oras in care avea multe cunostinte. Se intoarce apoi la scaunul sau de deputat, prezideaza Cortesurile si pe 21 ianuarie 1855 i se acorda portofoliul Ministerului de finante. Prezinta cu aceasta ocazie cunoscutul proiect de lege de dezamortizare, ce este aprobat in ciuda puternicei opozitii a clerului catolic, ce-si vedea lezate privilegiile recunoscute de catre biserica de la Roma prin Concordatul din 1851. Aceasta lege promovata de el a fost sanctionata pe 1 mai 1855, iar luna urmatoare isi prezinta demisia observand nemultumirea coroanei fata de el, trecand astfel in opozitie. Madoz se pune in capul militienilor nationali, a caror rezistenta este invinsa de catre guvern, si astfel Pascual Madoz trebuie sa fuga din nou instrainatate. Dupa revolutia din 1868 devine guvernator al Madridului, post la care renunta dupa putin timp. Face opozitie guvernului provizional si dupa ce voteaza candidatura ducelui de Aosta pentru tronul vacant al Spaniei, face parte din delegatia trimisa la Florenta pentru a oferi ducelui coroana, dar in Genova il surprinde moartea pe 13 decembrie 1870.

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE 

Multi din prietenii mei mi-au spus ca trebuia sa public la sfarsitul dictionarului istoria acestei lucrari. Voi spune in acest sens cateva cuvinte. In timpul emigratiei mele din 1830 pana in 1832, m-am dedicat in Paris si Tours studiului geografiei si statisticii: publicat decretul de amnistie ajung in Barcelona, la inceputul lui 1833 ma pun in fruntea birourilor Dictionarului Geografic Universal ce se publica in acel oras. Atunci am facut adaugiri si am tiparit lucrarea intitulata Statistica Spaniei, scrisa in franceza de prietenul meu domnul Moreau de Jonnes. Buna primire avuta a primei mele prezentari atat in Madrid cat si in Barcelona, si vanzarea imediata a 2000 de exemplare din acel tiraj, m-au determinat sa realizez un Dictionar al Spaniei, imbunatatind sau cel putin pretinzand sa imbunatatesc publicatia domnului Miñano, si in ciuda defectelor pe care s-ar putea sa le aiba, un adevart serviciu patriei sale.

Prima instructiune si circulara dirijata dupa un atent control asupra planului operei mele si mijloacele de a o realiza, are ca data 4 iunie 1834; dar cum razboiul civil s-a extins in multe provincii, si eu insumi a trebuit sa iau parte in mod activ, numit in anul 1835 guvernator militar si judecator al primei instante din valea Arán, am reunit putine stiri, iar numarul colaboratorilor nu depasea 20 in toata Spania. Din muntii Cataluniei am venit la Madrid in anul 1836, ca deputat al cortesurilor constituite in provincia Lérida. Mi-am extins relatiile, am achizitionat anumite date, numai ca personalul redactiei era constituit doar din doua persoane. Stirea fusilarilor din Estella m-a facut sa cred, la sfarsitul lunii februarie din 1839, ca era foarte aproape sfarsitul razboiului civil, si din acel moment, fara sa ma indoiesc mi-am montat birourile in stil mare: am cautat colaboratori in toate partidele din Spania, si am gasit priceputi dar si dezinteresati. Nu sunt eu autorul Dictionarului geografic, statistic si istoric: aceasta faima corespunde atator distinsi colaboratori pe care i-am avut in toate provinciile si bunilor prieteni ce au lucrat in birourile redactiei mele, ale caror nume, ale acelora si ale acestora, vor figura impreuna cu cele ale corespondentilor din Cuba, Puerto Rico si Filipine in locul oportun; corespunde tuturor guvernelor ce s-au perindat din 1836 pana acum, pentru ca toti indiferent de culoare politica, au secundat eforturile mele in mod nobil si leal.

Tiparirea dictionarului a inceput pe 27 mai 1845, si s-a terminat pe 11 al aceleiasi luni a anului 1850. Intamplarea face sa nu existe nici un exemplar al vreunei tipariri atat de rapide, al unei opere atat de voluminoase si cu numar de litere atat de redus; si redusa a trebuit sa fie fortat facuta pentru a putea utiliza toate materialele reunite.

Fiu al unei familii umile si sarace, fara alte bunuri mostenite decat cele venite din munca, dupa 15 ani, 11 luni si 7 zile de lucrari literare am reusit sa ating culmea unei lucrari, pe care toti o considerau dificila, pe care mai mult de unul o declarau imposibila. Miñano a trasat linia urmata de mine: toata ambitia mea se reduce astfel la a vedea alta lucrare care sa o puna in umbra pe a mea, realizata de vreun tanar studios, care sa faca cunoscut mai bine tot cem poate, tot ceea ce merita nobila, foarte generoasa Natiune Spaniola.

Pascual Madoz, Dictionar geografico-statistico-istoric al Spaniei, 1845-1850