Cum si de ce se produce extraordinarul episod al cresterii populatiei, pe care il traim astazi? Cum se prevede evolutia viitoare? Raspunsul la aceste intrebari necesita tehnici de analiza foarte rafinata si a dat nastere la o noua stiinta, Demografia. Reteaua de Informatii asupra Populatiei a  Natiunilor Unite (POPIN) a publicat un "Dictionar de termeni demografici  referitori la sanatatea reproducerii" din care extragem urmatoarele definitii:

Rata fecunditatii: Numarul de nasteri (general pe ani) la 1000 de femei aflate la varsta procrearii, in general intre 15 si 44 de ani.

A se vedea evolutia ratei fertilitatii in diferite tari ale Uniunii Europene.

Rata natalitatii: Numarul brut de nasteri la 1000 de persoane pe an.

Rata mortalitatii: Numarul de morti la 1000 de persoane, in general pe an.

A se vedea evaluarea ratelor natalitatii si mortalitatii din Spania.

Rata neta de reproducere: Media de fete adusa pe lume de o generatie de 100 nou nascuti de sex feminin ajustandu-se la ratele de fecunditate si mortalitate pe timp de un an. A se tine seama ca unele femei mor inainte de a se termina perioada lor de procreare.

Cresterea demografica: Cresterea, intr-o anumita perioada, a numarului persoanelor care traiesc intr-o tara sau regiune.

Rata cresterii demografice depinde, in afara de miscarile migratoare, de rata natalitatii si mortalitatii. Rata natalitatii depinde la randul sau de rata fecunditatii. Rata fecunditatii este influentata de multi factori, dar cel principal este nivelul cultural al societatii si in special al femeilor: cand sunt de o cultura mai avansata au mai putini copii. Rata mortalitatii depinde de gradul de dezvoltare economica si sanitara.

In societatile primitive ratele de fecunditate si mortalitate sunt foarte mari dar diferenta dintre ele este foarte mica, pentru ca populatia se mentine stabila pe lung timp. Aceasta a fost situatia intregii lumi pana acum 300 de ani, desi inca exista grupuri marginale de populatie cu acesti parametrii demografici. In tarile subdezvoltate rata mortalitatii scade mai rapid decat rata natalitatii si fecunditatii, acum ca avansurile in medicina occidentala s-au extins si se aplica cu usurinta, in timp ce schimburile culturale cer mai mult timp. Ca o consecinta a acestei disparitati rata cresterii populatiei se ridica de o forma exploziva. In tarile subdezvoltate schimburile culturale si tehnicile avansate de control familiar permit descresterea ratei fecunditatii si a ratei de crestere a populatiei. In sfarsit, societatile mature se caracterizeaza prin rate demografice foarte reduse si populatie stabila. Aceasta este situatia actuala in cele mai subdezvoltate tari.

Tranzitia demografica a fost descrisa initial de Frank Notestein (a se vedea: Notestein, Frank. 1953. "Economic Problems of Population Change". In Proceedings of the Eighth International Conference of Agricultural Economists, págs. 13 a 31. Londres: Oxford University Press.).  Autorul o explica afirmand ca societatile agricole traditionale aveau nevoie de inalte rate ale fecunditatii pentru a compensa marile rate ale mortalitatii; ca urbanizarea, educatia si schimburile economice si sociale concomitente au cauzat o diminuare a ratei deceselor, in particular a ratelor mortalitatii copiilor mai mici de un an; si ca ratele fecunditatii au inceput sa se reduca deoarece copiii au inceput sa fie mai costisitori si mai putin valorosi din punct de vedere economic.

Dar aceasta schema nu se repeta exact la fel in toate tarile. Viteza schimburilor difera de la o tara la alta provocand astfel mari discrepante, cu importante repercursiuni in distributia veniturilor. In tarile europene, avansurile in medicina s-au introdus in mod prevazator in timpul ultimilor 250 de ani. Schimburile culturale si de mentalitate au evoluat in paralel, permitand o descrestere compensata a ratei natalitatii. In consecinta, chiar daca rata de crestere a populatiei a fost ridicata in Europa pentru mult timp, nu a atins niciodata caracteristicile tipice explozive ale actualelor tari subdezvoltate.

Incepand cu anul 2000, cresterea populatiei mondiale va fi de fiecaredata mai mica. Populatia va continua sa creasca fara indoiala pentru mult timp.    In anul 2050 vor fi 9 mii de milioane de oameni. Se va ajunge la stabilizarea finala in secolul XXII