Teorii moderne de crestere

Economia de Piata

Teorii moderne de crestere

Un numar mare de economisti moderni, din randul carora iese in evidenta S. Kuznets, economist care s-a dedicat cercetarii, adunand culegand date istorice si estimand magnitudinea variabilelor economice de-a lungul unor perioade lungi de timp in tarile occidentale. Rezultatele multor ani de efort se pot deduce diferite fapte, caracteristici ale cresterii economiceale tarilor occidentale.Se evidentiaza urmatoarele fapte:

Populatia a crescut intr-o forma sustinuta. Capitalul a crescut mult mai repede ca populatia. Productia a crescut mult mai repede ca capitalul.
Salariul real a crescut mult mai repede ca productivitatea, calculata ca productie obtinuta pe ora de munca.
Modificarile survenite in modul de distribuire a veniturilor au influientat in mod pozitiv veniturile muncitorilor.
Dobanzile au oscilat luand o forma ciclica, fara sa se poate distinge o tendinta determinata, chiar daca acesata oscilatie s-a produs cu o transparenta redusa.
Relatia capital-munca a ramas stabila incepand cu anul 1950. Desi in industrie aceasta relatie s-a dezvoltat, un mare numar de muncitori s-au orientat catre sectorul serviciilor a mentinut stabila aceasta rata, global considerata.
Raportul investitie/productie a ramas stabil.
Rata de crestere a productiei a ramas constanta pe termen lung si mult superioara ratei de crestere a muncii, a capitalului si a resurselor productive.

Toate aceste fapte contrazic ansamblu de ipoteze al modelelor clasice. Astazi pare indiscutabil ca cresterea economica nu depinde doar de cresterea factorilor de productie - cantitatea de pamant, munca si capitalul drilling.jpg (20088 bytes) disponibil - ci si imbunatatirile cunostintelor, tehnologiei si organizarii intreprinderilor.

Robert Solow si alti economisti moderni au incercat sa masoare contributia fiecarui factor la cresterea economica prin intermediul tehnicilor contabile ale surselor cresterii. Estimarile lor sunt rezumate in tabloul alaturat. Productia a crescut in ultimele decenii in tarile occidentale dezvoltate cu rata medie de 3,2%; din care 1,1% se datoreaza cresterii cantitative a factorilor de productie in timp ce restul de 2,1% se datoreaza cresterilor de productivitate ale acestor factori, adica imbunatatirilor in educatie si in cunoasterea umana.

Contributia la cresterea productiei
produsul =			3,2%
datorat cresterii factorilor			1,1
datorat capitalului	0,5
datorat muncii	0,6
datorat pamantului	0,0
datorat productivitatii factorilor			2,1
datorat educatiei		0,6
datorat cunoasterii si altele		1,5

Schumpeter a dat o explicatie a cresterii economice ce face compatibila legea celorlalte randamente descrescatoare si faptele observate in realitate: valurile de descoperiri si inventii care se produc periodic provoaca cresteri neprevazute ale ratei beneficiilor din capital si investitii; astfel se extind noile cunostinte si se imita noile tehnologii, beneficiile incep sa se reduca si odata cu ele si rata de investitii pana ce un nou val de descoperiri aduce o noua faza expansiva.

Apasati aici pentru a vedea o lista cu carti in engleza despre

Teoriile cresterii economice

Alte modele pun accent pe cautarea unei rate de crestere stabila care sa permita eliminarea crizelor periodice. Cel al lui Harrod-Domar considera ca aceasta rata naturala de crestere trebuie sa coincida cu ritmul de crestere al "unitatii de eficienta" a muncii. Pentru Von Neumann aceasta rata trebuie sa fie egala cu dobanda reala cu conditia ca toate beneficiile sa fie reinvestite.