|
Economia de Piata
|
Grade
de integrare economica
Argumentele
aduse de Adam Smith si David Ricardo pentru a demonstra avantajele comertului
intre natiuni sunt la fel de valabile cand este vorba de a pondera virtutile
integrarii economice. Orice
acord international ce favorizeaza specializarea si schimbul ar mari eficienta
in atribuirea resurselor si productivitatii factorilor.
 Caricatura NAFTA, Asociatia Nordamericana a Comertului Liber. |
Se pot distinge diferite faze sau grade de integrare economica intre tari tinzand la nivelul atins prin scaderea tarifelor si prin coordonarea politicilor economice.
o O Zona Libera este formata din diferite tari care se decid sa elimine barierele spre comertul intern, dar mentinand fiecare tarifele variate in fata tertilor. Problema care deriva din aceasta este necesitatea de a mentine controale frontaliere pentru produsele care provin din tarile Zonei Libere, dar care au fost produse total sau partial in afara.
o Uniunea Vamala se produce cand o Zona Libera de Comert stabileste un tarif exterior comun. Uniunea vamala cere eforturi mai mari de negociere si acord intern, acum ca fiecare tara apartine uniunii isi va vedea modificata structura productiva intr-un grad mai mare sau mai mic drept consecinta a deciziilor comune. Controalele frontaliere dispar pentru produse, dar raman barierele ce impiedica circulatia factorilor.
o Piata Comuna presupune eliminarea barierelor in circulatia factorilor productivi, adica muncitori si capital. Libera circulatie a muncitorilor consta in permiterea in conditii egale a angajarii mainii de lucru ce vine din tarile participante si in care se recunosc reciproc titlurile profesionale si exista o anumita armonizare a criteriilor educative. Libera circulatie a capitalurilor ar putea ramane fara puteri prin stabilirea impozitelor diferentiale pentru care se cere un anumit grad de armonizare fiscala.
o
Uniunea Economica presupune un grad in plus in armonizarea
politicilor fiscale si monetare. Se produce aici o mai mare cedare de putere,
deoarece in momentul dotarii unui sistem monetar unic, fiecare tara se supune la
o disciplina monetara pentru a mentine tipurile de schimb intre limite
autorizate.
o
Integrarea Economica, in sfarsit, implica aparitia unei
autoritati supranationale ce va adopta deciziile de politica fiscala si monetara.
Orice decizie particulara dirijata in sensul dezvoltarii unei ramuri productive
sau corectarii unui dezechilibru regional ar trebui sa fie autorizata de
respectiva autoritate.