|
Economia de Piata
|
Banii
si produsul national
O
bancnota sau o anumita moneda pot fi utilizate de mai multe ori pe an pentru a
achizitiona diferite lucruri. Se numeste viteza de circulatie a banilor
numarul de ori in care, in medie, sunt utilizati banii dintr-o tara intr-o
perioada de timp determinata. Sa presupunem ca intr-o tara, intr-un
an, s-au vandut lucuri in valoare de 100 de trilioane, dar cantitatea de bani
din acea perioada a fost doar de 20 de trilioane. Este evident ca, in medie,
banii au fost utilizati de cinci ori, adica viteza de circulatie a fost cinci.
Conceptul
de viteza a banilor a permis stabilirea ecuatiei cantitative, baza
teoretica fundamentala a monetarismului. Valoarea tuturor bunurilor si
serviciilor produse intr-o tara intr-o anumita perioada de timp, adica, produsul
national, va fi cantitatea produsa, Q, inmultita cu pretul sau, P. Pentru
cumpararea ei ar fi fost necesara utilizarea unei cantitati de bani, M, un numar
de ori, V. Astfel,
|
|
|
Viteza
de circulatie a banilor a fost considerata constanta, pentru ca cresterea din
partea stanga a ecuatiei, produsul national, cerea cresterea cantitatii de bani.
Sau, inversand termenii, daca creste cantitatea de bani, vom obtine inevitabil
cresterea produsului national. Asta este sigur. Este un fapt matematic de
necontestat. O forma infailibila de crestere a produsului national este
cresterea cantitatii de bani in circulatie.
Problema
consta in faptul ca expresia P*V este produsul national in termeni nominali.
Adica, cresterea lui M poate provoca doar cresterea lui P nu si a lui Q. Cu alte
cuvinte, cresterea cantitatii de bani se poate traduce atat prin cresterea
nivelului preturilor, inflatie si nu prin cresterea cantitatilor produse de fapt.
Aceeasi
argumentare ne permite sa vedem latura pozitiva: diminuarea ofertei monetare
poate duce la scaderea preturilor. Adica, inflatia poate fi controlata si
manipuland cantitatea de bani din circulatie.
In
realitate, cantitatea de bani influenteaza ambele variabile, chiar daca, dupa
cum arata experienta, influenta este mai directa si mai intensa asupra nivelului
preturilor decat asupra produsului real. Astazi se considera ca politica
monetara trebuie sa fie directionata principal spre controlul preturilor, in
timp ce cresterea productiei trebuie cautata prin intermediul instrumentelor
fiscale.
In
orice caz, politica monetara este un puternic instrument de care dispune statul,
mai concret banca centrala, pentru a manipula produsul national si nivelul
preturilor. Intr-o abila conjunctie cu politica fiscala orice problema economica
ar trebui sa fie usor rezolvata ... in aparenta.
