Economia de Piata

Banii in economie

In parcurgerea problemelor economice am ocolit banii in ciuda evidentei lor importante. Acum avand un bogat bagaj de cunostinte, a venit momentul de a aborda studiul sau si a intelege cum este creat, cum actioneaza puterea sa magica si cum isi poate canaliza forta creativa intr-o forma utila si benefica. 

Sa ne imaginam multiplele probleme ale membrilor societatilor primitive, care nu aveau bani si trebuiau sa utilizeze sistemul troc. Un vanator care dorea sa cumpere o strachina de lut mergea la atelierul unui olar. Poate sa-i plateasca doar cu produsele realizate din munca sa, cu pieile sau carnea animalelor capturate si astfel el umbla impovarat de greutatea marfurilor pe care le ofera. Daca olarul nu are nevoie nici de piei si nici de carne, daca nu se realizeaza coincidenta simultana a necesitatilor reciproce, atunci schimbul nu va fi posibil. Olarul, chiar daca pe moment nu are nevoie de produsele vanatorului, se arata dispus sa accepte unele pentru a le pastra in vederea unor schimburi viitoare, dar pentru aceasta, carnea nu este buna din cauza ca se deterioreaza rapid. Ar accepta insa o piele, dar vanatorul poate considera ca nu exista coincidenta valorilor marfurilor interschimbabile. Pielea unui animal este indivizibila, ar pierde din valoare daca ar fi fractionata, astfel nu foloseste in achizitionarea de maruntisuri. 

Din Neolitic s-a folosit un tip de negot, cu metale, care nu sunt atat de mari, ar putea solutiona toate aceste probleme pentru ca se bucura de caracteristicile banilor:

Acceptul universal. Banii trebuie sa fie o marfa dorita de toti.

Usor de transportat. Sa acumuleze valoare mare in mici cantitati si sa nu fie nevoie de recipiente fragile. Astfel nu au valoare nici uleiul si nici vinul.

Divizibil. Sa serveasca pentru achizitionarea de marfuri scumpe si ieftine. Sa poata fi fractionat fara sa-si piarda din valoare.

Incoruptibil. Proprietatea care a rezultat a fi cea mai dificila de indeplinit: sa nu-si piarda din valoare odata cu trecerea timpului.

Umanitatea a folosit o ampla varietate de marfuri drept bani. Scoici marine in unele insule din Pacific, pietre sculptate in Africa, frunze de tutun in America de Nord inainte de independenta, tigari in campurile de concentrare in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Dar marfurile cele mai utilizate au fost fara indoiala metalele: fierul, aurul si mai ales argintul.

Exista o alta proprietate pretinsa pentru bani si dificil de indeplinit, usoara recunoastere a valorii sale. Cum valoarea metalelor poate fi falsificata prin aliaje care reduc din valoare, guvernantii au inceput sa puna in unele piese de metal un semn pentru a-i garanta greutatea si puritatea. Astfel au aparut primele monede. Cea mai veche referire la falsificarea monezilor de care dispunem este cea a istoricului grec Herodot (484-425 a.c.), dupa care prima falsificare s-a produs in Lidia, un regat situat pe teritoriul de astazi al Turciei, prin secolul VIII a. c. 

Caracteristicile citate sunt indispensabile pentru ca banii sa-si poata indeplini functiile:

Mijloc de schimb si plata. Elimina anevoiosul sistem de troc permitand schimbul marfurilor si plata datoriilor.

Mijloc de depozitare a valorii. Randamentele muncii pot fi acumulate sub forma banilor pentru a putea achizitona bunuri si servicii in viitor.

Unitate de masura. In stabilirea echivalentei banilor pentru orice bun si serviciu oferit pe piata, devine patronul universal ce permite compararea precisa a valorilor diferitelor marfuri.

In societatile moderne exista multe instrumente care indeplinesc aceste functii, numai ca in anumite situatii este dificila stabilirea daca un anumit instrument financiar este bani sau nu. In plus, tehnologia electronica  impulsioneaza aparitia continua de noi mijloace de plata, ceea ce face si mai dificila sarcina de masurare a cantitatii de bani care circula printr-o tara.

Putem distinge diferite forme de bani. 

"Statul va plati purtatorului la vedere prin intermediul Bancii Nationale a Argentinei..."

Efectivul in mainile publicului este format din monezile si bancnotele detinute de familii in buzunarul lor sau la pusculita. Aici nu sunt inclusi banii pastrati la banca. Monezile sunt transformate in piese de metal a caror valoare intrinseca este mult mai mica decat valoarea lor reala. In anumite ocazii apar emisiuni comemorative de metale nobile-aur, argint sau platina-care primesc recunoasterea legala de monede, dar care din cauza valorii lor intrinsece superioare fata de cea reala, nu sunt utilizate ca mijloc de plata; sunt numai niste medalii care nu trebuie sa fie considerate bani. Bancnotele imprimate pe hartie nu au o valoare mai mare decat cea data de lege. Acum cativa ani, bancnotele erau imprimate cu un mesaj care spunea: "Banca X va plati purtatorului...", dar in realitate nu exista si nu exista nimic diferit decat a da in schimb. Ceea ce este clar si daca exista cineva care are unele indoieli referitoare la acest lucru, aurul ce poate exista in Fort Knox nu acopera si nici nu pretinde sa acopere bilioanele de dolari in  efectiv ce circula in lume. 

Depozitele bancare, adica conturile curente de economii si la termen sunt bani chiar daca, in loc de a avea un suport fizic de metal sau hartie, constau numai  dintr-o nota contabila arhivata pe suporturile magnetice ale unui calculator. Sunt bani pentru ca pot fi folositi ca mijloc de plata prin intermediul cecurilor sau cardurilor de plastic. Unele conturi sunt mai lichide decat altele, adica sunt mai repede convertibile in mijloc de plata; va fi convenabil astfel sa se faca distinctia intre diversele tipuri de conturi-curente, de economii si la termen-cand este necesara calcularea precisa a banilor. 

Si alte instrumente financiare pot fi utilizate ca mijloc de plata si trebuie astfel contabilizate ca bani. Scrisorile si politele de Tezaur, de exemplu, sunt transformabile usor si rapid pe piata secundara in alte instrumente mai lichide.

Dupa cum sunt contabilizate instrumentele mai mult sau mai putin lichide, avem astfel de a face cu diferite definitii sau clase de bani, care prin conventie, sunt notate cu un ¨M¨ si un numar. Astfel, M1 este format din numerar si depozitele la vedere, adica conturile curente. M2 include pe M1 si depozitele sau conturile de economii. M3 contine si depozitele la termen. M4 contine in plus ceea ce se cheama "cvasi-bani", adica politele de Tezaur, certificatele de depozit si alte instrumente financiare foarte lichide. M3 primeste si numele de disponibilitati lichide. M4 poarta numele de Active Lichide in mainile Publicului (ALP), cele care in jargonul expertilor se numesc "Alpii".

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE O dicutie despre bani ascunde o incantare sacra. Aceasta este, in parte, deliberata. Cei care vorbesc despre bani si predau aceasta tema si isi castiga traiul prin intermediul sau, capata prestigiu, stima si castiguri pecuniare intr-o maniera asemanatoare cu cea a unui vrajitor sau a unui ghicitor in cultivarea credintei ca sunt intr-o relatie privilegiata cu ceea ce este ocult, ca au viziuni asupra lucrurilor ce nu pot fi atinse de persoanele obisnuite. Remuneratie profesionala sau profitor personal, aceasta este tot o forma de frauda. Nu exista nimic in bani care sa nu fie cunoscut de catre o persoana rezonabil curioasa, activa si inteligenta. Nu exista nimic in paginile ce urmeaza, care sa nu poata fi inteles in acest sens. (..) Majoritatea lucrurilor din viata de zi cu zi-automobile, amante, cancerul-sunt importante doar pentru cei care le au. In schimb banii sunt importanti atat pentru cei care ii au cat si pentru cei care nu ii au. Prin urmare, ambii au interes sa-i inteleaga. Si amandoi ar trebui sa inceapa lectura, pe deplin convinsi ca pot sa o faca. (John Kenneth Galbraith, Banii, 1975)