|
Economia de Piata
|
Obiectivele
politicii economice
| Prioritatea
obiectivelor Complementarea productiei Cresterea Redistributia Sustinerea Stabilitatea Obietive complementare Obiective contradictorii Instrumente Politica monetara Politica fiscala Variabile obiectiv Variabile instrumentale |
Conceptiile
liberale ale secolului XIX considerau ca jocul liber al agentilor economici
privati a condus la situatia economica optima prin care rolul statului in
economie trebuia sa se limiteze la apararea drepturilor de proprietate si la
obligarea indeplinirii contractelor. Dar de-a lungul secolului XX, s-a constatat
ca initiativa privata prin ea insasi, conducea la grave dezechilibre fiind
necesara o interventie de fiecare data mai constienta si mai ampla.
Chiar
daca toti economistii sunt de acord cu necesitatea acestei interventii,
divergentele ideologice conduc la idei complet contrare asupra obiectivelor
politicii economice a statului, ordinii prioritatii intre ele si gradului de
intensitate al interventiei. In orice caz, oricare ar fi ideologia, majoritatea
economistilor va putea admite formularea obiectivelor de mai jos, specificand ca
ordinea este total arbitrara.
|
|
Eficienta
productiva. Statul
trebuie sa stimuleze cresterea economica promovand
dezvoltarea productiei, care in plus de a crea
locuri de munca, va oferi un nivel al consumului mai bun si bunastare. In
acelasi sens trebuie sa-si completeze productia pentru
ca exista anumite tipuri de bunuri ce nu sunt oferite in cantitate suficienta de
initiativa privata.
Echitatea
distributiva. Cu
alte cuvinte, redistribuirea productiei si venitului. Jocul liber al pietei
tinde sa provoace inegalitati economice intre indivizi, regiuni, sectoare
productive. Interventia statului poate corecta aceste inegalitati.
Stabilitatea.
Dobandirea
stabilitatii sistemului economic, opusa proceselor
inflationiste si schimburilor ciclice ce provoaca tulburari bruste ale
productiei si angajarii.
St
Problema radicala in care unele din aceste obiective sunt complementare, adica alimentate mutual, in timp ce altele sunt contradictorii, in forma in care cautarea unuia face dificila realizarea altuia. De exemplu, primele doua sunt clar complementare dar stimularea productiei si angajarii poate provoca in anumite circumstante inflatie si instabilitate economica.
Pentru
realizarea acestor obiective statul dispune de trei tipuri de instrumente:
puterea
sa de reglementare si constrangere a activitatii economice;
instrumentele
monetare care presupun capacitatea sa de a stabili cantitatea de bani in
circulatie si tipurile de dobanda;
si
instrumentele fiscale, veniturile si cheltuielile publice.
Se
numesc politica fiscala interventiile statului in cadrul sistemului
economic utilizand instrumente fiscale.
Se
numesc politica monetara interventiile statului, normal ale autoritatii
monetare sau bancii centrale, utilizand instrumente monetare.
Politicienii
vor putea doar adopta decizii corecte, daca cunosc in forma cea mai exacta
posibil masurile variabilelor macroeconomice. Variabilele obiectiv sunt
cele care se doresc a fi manipulate: productia, locurile de munca, inflatia.
Pentru a le influenta se utilizeaza variabilele instrumentale: cheltuielile
si veniturile publice, cantitatea de bani in circulatie sau tipurile de dobanda.
