Monopolul

In cazul liberei concurente, echilibrul pietei se atinge in punctul in care costul marginal coincide cu venitul mediu, adica cu pretul. In cadrul monopolului punctul de echilibru se gaseste acolo unde sunt egale costul marginal si venitul marginal. Nu se va produce in plus nici o unitate, daca se cere un cost superior cresterii venitului, dar nici daca se cauta maximizarea beneficiilor nu se va produce vreo unitate mai putin. Cum curba venitului marginal se afla sub cea a venitului mediu (cea a cererii), aceasta producere a echilibrului va fi inferioara a ceea ce se va fi dobandit prin libera concurenta si va fi vanduta la un pret superior.

De aceea, monopolul provoaca o pierdere de eficienta globala pentru sistem, pentru ca producand mai putin si vanzand mai scump se distorsioneaza toate pietele ramase. Dar poate exista de asemeni si o alta pierdere a eficientei, cand intreprinderea monopolista trebuie sa atribuie resurse pentru a-si mentine pozitia, descuraja pe potentialii concurenti, dobandi fransiza legala, mitui vreun functionar.

Monopolistul va putea creste mai mult beneficiile sale extraordinare prin intermediul discriminarii preturilor. O poate face in doua feluri.

• Segmentarea pietei consta in a cere diferite preturi consumatorilor in functie de pozitia lor geografica si sociala. Pentru a o putea duce la capat trebuie garantata imposibilitatea pietelor secundare, adica consumatorul care cumpara produsul la un pret redus nu va putea sa-l revanda in alta regiune sau altor consumatori.

• Fixarea de preturi multiple consta in fixarea de preturi mari pentru primele unitati achizitionate si preturi inferioare, cand cantitatea ceruta este mai mare. Daca pretul mediu al unui apel telefonic este mai mic, cu cat mai mare este numarul de apeluri pe care il facem, pentru ca compania Telefonica practica fixarea de preturi multiple. Daca pretul apelurilor este mai mic pentru pensionari sau la ore nocturne, cand apelurile sunt de tip familial, acest lucru se intampla pentru ca se practica segmentarea pietei. Ambele practici pot sa fie realizate doar de intreprinderi monopoliste si, chiar daca par sa fie bune si generoase cu consumatorii lor, au ca scop final cresterea beneficiilor.

Dar exista vreun monopol pur? Toate produsele au un substituent mai mult sau mai putin bun. Daca vreo intreprindere ajunge sa monopolizeze piata graului, ar continua sa sufere concurenta producatorilor de secara, de orz, etc. Daca am afirmat ca nu exista nici o piata cu libera concurenta, trebuie spus in acelasi timp ca nu exista nici un monopol pur. In realitate este mai corect sa vorbim de puterea monopolului pentru a ne referi la gradul mai mare sau mai mic in care o intreprindere poate influenta pretul  produsului sau. Puterea monopolului depinde de diferenta care exista intre pretul produsului si costul marginal. Cand pretul si costul marginal sunt egale, piata se afla in situatia de libera concurenta si puterea monopolului este zero. Puterea monopolului este maxima cand costul marginal este zero: in acel moment intreprinderea fixeaza un pret pozitiv pentru un bun, care daca ar fi existat libera concurenta ar fi fost gratuit. Alt factor care influenteaza puterea monopolului este elasticitatea cererii: la o elasticitate mai mica o putere mai mare. In cazul monopolizarii unui bun a carui cerere este total rigida, intreprinderea ar putea fixa orice pret. Existenta bunurilor substitutibile face cererea mai elastica si diminueaza puterea monopolului.

Intreprinderile pot astfel sa-si mareasca puterea de monopol diminuand substituibilitatea produsului sáu ori, cu alte cuvinte, diferientiindu-l de cele ale concurentei. Diferentierea produsului se realizeaza prin intermediul unor mici modificari ale desenului, completari, ambalaj, finantarea si mai ales prin intermediul tehnicilor publicitare. Rezultatul este un tip de piata care se numeste Competenta Monopolista.

Sa vedem efectele sale prin intermediul unui exemplu real. Compania General Motors detine monopolul automobilelor Opel. Produsul sau trebuie sa concureze cu alte automobile, care la randul lor sunt sub monopolul altor companii. In 1988 o abila publicitate a creat o imagine de marca, astfel ca multi spanioli considerau masinile Opel mai bune decat altele din aceeasi gama. Cererea era atat de mare incat compania a putut aplica discriminarea preturilor in tara noastra in comparatie cu restul Europei. Concret, modelul Kadett se vindea in Franta in 1,2 milioane de pesetas in timp ce in Spania costa 1,8 milioane. In ciuda acestui pret Opel Kadett a fost masina cea mai vanduta din Spania in acel an.

Pierderea eficientei sociale provocata de monopolii a impulsionat Statele Unite, in secolul trecut, sa stabileasca reglementari comerciale pentru represiunea practicilor restrictive ale liberei concurente. Acest tip de norma nu inceteaza sa creasca incorporand inclusiv tratatele internationale de integrare economica de tipul CEE. Totusi, practica guvernelor pare sa contrazica spiritul acestei norme. Unele monopolii ofera de asemenea si o serie de avantaje, propaga anumite efecte sociale benefice, motiv pentru care sunt acceptate si li se face reclama, sunt protejate de guverne.

Protectia legala a monopolului patentelor industriale este o forma de a stimula cercetarile si procesul tehnologic. Guvernul poate fi interesat sa controleze unele produse, arme, de exemplu, ceea ce este mai usor daca este supus monopolului legal. In alte situatii, interesul este doar fiscal, in anumite tipuri de loterie concesionarul monopolist activeaza ca un colector de impozite. In unele industrii, costurile medii sunt descrescatoare, dar s-ar putea mentine fragmentarea pietei prin costurile de integrare; in acest caz poate avea loc o interventie in favoarea fuziunii intreprinderilor. Nu trebuie uitat nici ca ceea ce din punctul de vedere local pare sa fie o piata monopolista, este in realitate de o concurenta foarte inalta la nivel international.