Economia de Piata

Mari Economisti

 

Muhammad Yunus (1940-)

Este numit bancherul saracilor.

In 1969, Muhammad Yunus si-a luat doctoratul la Universitatea Vanderbilt, unde putuse intra datorita unei burse Fulbright. Dupa o scurta experienta in Tennessee, s-a intors in Bangladesh in 1971, la Departamentul de Economie Rurala al Universitatii din Chittagong. 

In 1974, profesorul Yunus a propus o forma de organizare sociala pentru satele rurale pe care le-a numit Gram Sarker (guvern rural). Propunerea s-a aratat a fi practicabila si utila, astfel ca in 1980 a fost adoptata in mod oficial de catre guvernul din Bangladesh. 

Yunus este cunoscut pe plan mondial pentru inventarea sistemului microcreditelor. Inceputurile sale sunt povestite ca un mit, ca o legenda. A cunoscut o femeie care facea articole artizanale din bambus si care pentru a obtine materia prima trebuia sa se indatoreze de la camatarii locali ce incasau dobanzi mari. Gestiunea lui Yunus cu bancile comerciale pentru a obtine bani mai ieftin a esuat din cauza lipsei de garantii. S-a decis sa dea el insusi cu imprumut 30 acestei femei si altor 42, ce doreau sa inceapa activitati comerciale si artizanale. Imprumuturile au fost platite la termen. Asta l-a animat pe Yunus sa inceapa, cu ajutorul studentilor sai, sa amplifice sistemul microcreditelor. In 1983 a creat Banca Grameen (rurala). In ultimii 20 de ani se estimeaza ca Banca Graeme a imprumutat mai mult de doua milioane de euro la trei milioane si jumatate de saraci. Banca are mai mult de o mie de sucursale in toata lumea si este imitata de mai mult de 7000 de organizatii.

Apasati aici pentru a vedea cartile lui
Muhammad Yunus

puse in vanzare

De aceste imprumuturi beneficiaza doar persoanele care au nevoie de pamant. Aproape toate imprumuturile se dau femeilor. Yunus spune ca "atunci cand o femeie obtine randament in activitatea sa, cei care beneficiaza sunt in primul rand fiii ei" . Imprumuturile se dau la grupuri de minimum cinci persoane de forma ca sa existe intre ele o posibilitate de ajutor mutual si o anumita presiune sociala ce impulsioneaza plata creditului. Mai mult de 90% din credite sunt platite in mod satisfactoriu.