Economia de Piata

Pietele cu concurenta perfecta

Vom incepe cu analizarea unei piete simple si "ideale",  "piata cu concurenta perfecta". In realitate nu exista nici o piata atat de "perefecta" ca aceasta, dar lasam pentru mai tarziu studiul diferentelor ce exista intre realitate si acest model. (Pentru a usura intelegerea ne gandim, de exemplu, sa vorbim despre piata graului). Pentru ca aceasta piata sa poata fi considerata cu concurenta perfecta, trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:

brnylmrb.gif (2730 bytes)Libera concurenta. Nici un agent nu poate influenta piata. Numarul de cumparatori si vanzatori este foarte mare si cantitatile produse sau cerute de fiecare dintre ei sunt atat de mici in comparatie cu totalul, incat influenta lor asupra preturilor este inapreciabila. (Nici un fabricant individual si nici un cumparator de grau nu poate influenta pretul.) Pentru a exista libera concurenta este indispensabila libertatea intrarii si iesirii intr-o industrie, adica sa nu existe bariere care sa impiedice o firma sa se dedice producerii unui anumit bun. (Orice intreprinzator care doreste isi poate destina capitalul fabricarii graului.) Expresia "industrie" indica numarul total de intreprinderi, care se dedica producerii aceluiasi bun.

bazar.jpg (26620 bytes)
Marele Bazar din Istambul intr-o gravura din secolul XIX.

Aceasta caracteristica nu este prezenta in situatiile de monopol (producator unic), duopol (2 producatori), oligopol (putini producatori), monopson (un cumparator) si alte piete necompetitive. In realitate, pentru a exista cu adevarat "libertatea intrarii si iesirii" este necesar sa nu existe costuri de transformare, adica masina destinata unei anumite productii sa poata fi "reconvertita" fara costuri pentru a produce oricare alt bun.

Libera concurenta este in realitate exceptia si nu regula. Unii economisti britanici sugereaza ca pentru studiul sistemului economic ar trebui inceputa analiza monopolului, care este cel mai obisnuit, si nu libera concurenta. In orice caz, avantajele pietelor cu libera concurenta sunt atat de mari in comparatie cu celelalte piete, incat sunt prezentate ca scopul catre care se tinde: legislatiile nationale si normativele la nivel international prezinta ca obiectiv explicit intretinerea liberei concurente si represiunea practicilor care o limiteaza.

brnylmrb.gif (2730 bytes)Omogenitatea produsului. Pentru a exista libera concurenta este necesar ca, consumatorului sa-i fie indiferent daca cumpara produsul de la o firma sau de la alta, de aceea bunurile trebuie sa fie exact la fel; numai asa va deveni realitate faptul ca daca o intreprindere pune pretul peste cel stabilit de piata, cumparatorii nu l-ar mai cumpara. Omogenitatea trebuie sa includa toate conditiile de vanzare cum ar fi cele de garantii sau finantare. In realitate, dupa cum stim cu totii, intreprinderile incearca sa-si diferentieze produsele lor prin intermediul campaniilor publicitare, le ambaleaza atractiv sau cu mici schimbari in desen ori compozitie. Mai mult, una din principalele virtuti ale liberei concurente este efortul care obliga toate intreprinderile sa-si imbunatateasca continuu produsele sale, incercand sa le diferentieze printr-o calitate mai buna sau un pret mai mic.


Pulse en la imagen para ver una explicación multimedia sobre la transitividad de las preferencias.

PULSE AQUÍ PARA VER OTRAS PRESENTACIONES MULTIMEDIA

brnylmrb.gif (2730 bytes)Informarea si rationalitatea agentilor. In pietele cu libera concurenta agentii economici cunosc preturile tuturor produselor si factorilor, caracteristicile lor si existenta unor posibili inlocuitori. In momentul deciderii intre diferitele alternative, consumatorii vor alege pe acelea, care le maximizeaza utilitatea si producatorii pe cele care le maximizeaza beneficiile.

De multe ori informatia poate fi un bun in cantitate redusa si cu un pret mare. De exemplu: inainte de a achizitiona un vehicol avem nevoie de timp si munca pentru a parcurge toate locurile, pentru a cunoaste care dintre diferitele modele ce ne sunt oferite ne poate da mai multa satisfactie. Decizia noastra, in oricare caz, va fi luata intotdeauna avand  la baza informatii insuficiente, pentru ca "Cine stie sa distinga care este cea mai rezistenta la uzura?". Inainte de a cere o salata intr-un bar probam maioneza din diferite locuri pentru a o putea alege pe cea care contine mai putina salmonela. Din cauza costului  mare al informatiilor, vine un moment in care renuntam sa mai investigam, chiar daca asta poate avea drept consecinta o decizie de achizitie incorecta.

Dar pentru ca decizia sa fie cea corecta, in afara de informatie este necesara ratiunea, adica capacitatea de a analiza si valorifica. Agentii trebuie sa poata adopta decizii care le satisfac preferintele. Teoria economica, in principiu, considera ca gusturile si preferintele sunt date, sunt tranzitive si invariabile pentru scurt timp. Tranzitivitatea preferintelor inseamna ca, daca un individ prefera A lui B si B lui C, de asemenea va prefera pe A lui C. Totusi, Kenneth J. Arrow a demonstrat "Teorema  imposibilitatii", care spune ca nu poate exista nici o constitutie democratica, care sa permita ca societatea in totalitatea sa poata adopta decizii rationale si tranzitive.