Comunismul sovietic

Vom folosi termenul de comunism sovietic pentru a ne referi la sistemul economic dominant in estul Europei, Rusia, China si alte tari pe aproape toata durata secolului XX si diferentia astfel de sistemele comuniste si socialiste prevazute de Karl Marx.

Imperiul rus crestea si se consolida pana cand, la inceputul secolului XX, ocupa un mare teritoriu, desert in mare parte, proasta comunicare. Marea parte a populatiei traia in forme de viata neolitice, in sate agricole fara comunicare. O mica parte a populatiei traia la oras. Indicii slabi de alfabetizare a populatiei impiedicasera triumful revolutiei burgheze si liberale ale altor tari europene. Forma de guvernare se evidentia mereu printr-o extraordinara concentrare a puterii intr-un stat monarhic absolutist. Dar primul razboi mondial a facut ca dinastia tarista, deja foarte slabita inainte de razboi, sa intre in criza si sa cada. Conflictele referitoare la preluarea puterii vacante au infruntat doua programe de guvernare radical diferite, proiectul liberal al lui Kerensky si cel statal al bolsevicului Lenin. Ultimul a fost cel care a castigat si a initiat un experiment social de o amploare fara precedent. Un nou sistem economic, despre care nu se stia decat in teorie, se impune intr-o tara imensa.

De-a lungul istoriei umanitatii conflictul intre administratorii societatii si individ era constant. Acesta se rezolva mereu, fara insa ca vreuna dintre parti sa fi castigat. In unele societati, indivizii aveau multa capacitate de initiativa si libertate pentru a adopta decizii, de exemplu in Grecia clasica; in altele statul detinea puterea, ca de exemplu in unele dinastii faraonice. Dar intotdeauna au existat ambele forme de adoptare a deciziilor economice. In comunismul sovietic se incearca pentru prima data sa se instaleze un sistem in care toate deciziile economice sa fie planificate de stat. La mijlocul anilor treizeci, Stalin anunta ca ar fi reusit sa faca acest lucru. Intreaga proprietate privata a mijloacelor de productie disparuse. Pamantul si fabricile, comertul, constructiile, toate mijloacele de transport, comunicare si informare sunt proprietatea aparatului de stat si sunt controlate de acesta. Toti cetatenii lucreaza in posturile distribuite lor de catre Guvern; toate bunurile si serviciile dobandite sau primite sunt proportionate de stat. In celelalte tari comuniste - China, Europa orientala, sud-estul Asiei, Cuba - nu ating acest nivel, dar cheltuielile statului reprezinta in toate cazurile mai mult de 95% din venit.

In balanta sistemului comunist se pot nota impresionante realizari economice. Toti cetatenii acestor tari au acces la educatia elementara, la serviciile sanitare si la alimentatia de baza, inclusiv cetatenii din regiunile mai putin dezvoltate. Unele domenii ale cunoasterii si tehnologiei avanseaza notabil. In schimb in altele, cum ar fi informatica, regresul este evident. Marile probleme care apar sunt de natura sociala. Lipsa stimulilor economici se resimte in productivitatea muncii. Solutia teoretica consta in crearea unui "om nou" la care disparea egoismul si care lucra pentru motive de solidaritate. In realitate, puterea trebuie sa exercite un control puternic si foarte represiv  pentru a mentine functionarea sistemului. Libertatile individuale dispar complet. Zidul Berlinului, construit pentru a evita ca cetatenii sa fuga de sistem, se transforma intr-un simbol evident al esecului social.

Dupa moartea lui Stalin, in anii '60 si '70, sunt multe incercari de reforma si liberalizare, promovate atat de putere cat si de intelectuali sau grupuri de cetateni. Toate se termina cu un esec. In anii '80 economia comunista era de asemenea in criza. Cetatenii au pierdut respectul pentru autoritati si legi; gravul accident de la centru nuclear de la Cernobil scoate in evidenta faptul ca regulamentele si normele nu se indeplinesc. Planurile cincinale esueaza. Rafturile din magazine sunt goale. Nu se gasesc nici macar produsele de baza. Nu se importa practic nimic din exterior si tarile comuniste reprezinta mai putin de 5% din comertul international. Capacitatea productiva a SUA, Europei si Japoniei este coplesitor superioara. Cu scopul de a mentine echilibrul in concurenta dintre blocuri, se aloca cele mai bune mijloace in cursa pentru inarmare si spatiu. In ciuda acestui lucru esecurile in dezvoltarea informaticii demonstreaza clar ca aceasta cursa este pierduta.

In final sistemul isi recunoaste esecul si se surpa aproape instantaneu in jurul anului 1990. Toate tarile comuniste au initiat un proces de tranzitie mai mult sau mai putin rapid spre sistemul capitalist. Economiile in tranzitie au pus noi probleme teoriei economice. Cu putin ajutor sau chiar fara din partea FMI si a tarilor occidentale, unele tari excomuniste au atins o tranzitie si recuperare rapide, in timp ce altii, ca Bielorusia, continua sa mentina intacte vechile institutii sovietice si continua sa se scufunde intr-o grava depresie economica. China, care a initiat lente reforme in trecut, atinge impresionante nivele de crestere economica sustinute, de doua decenii. Unele tari europene au reusit sa acopere repede costul transformarilor si se pregatesc pentru integrarea europeana.